bullet Albina și familia de albine

.

.Albina face parte din ordinul Hymenoptera, una dintre cele mai avansate grupe de insecte, caracterizată prin viață socială și organizarea indivizilor în familie. Familia de albine funcționează ca un "supraorganism" în care funcțiile de respirație, nutriție, reproducție și apărare se regăsesc atât la nivel individual cât și social, în cadrul acestei familii
regăsindu-se diviziunea muncii, desfășurarea în comun a activităților legate de adunarea și prelucrarea hranei, îngrijirea urmașilor, concentrarea puterii reproducătoare a coloniei la o singură femelă (matca) și câțiva masculi (trântorii), reglarea temperaturii pe timpul iernii, etc.Apariția la sexul femel a celor două caste (matca și lucrătoarea) este expresia înaltei diviziuni a muncii atinsă de această specie în îndeplinirea funcțiilor sociale. Albina lucrătoarea este o noutate în evoluție, este o minunată diversiune de la dezvoltarea reproductivă normală, a femelei. Pentru a înțelege mai bine viața familiei de albine este necesară cunoașterea componenței acestei familii, a castelor, cuibului, a stadiilor de dezvoltare prin care trec albinele de la ou la albina adultă și a dinamicii coloniei pe parcursul anului, a perioadelor condiționate de mediul exterior și cules.
 
.. Componența familiei de albine
caste

. Matca este singura femelă capabilă de reproducție, de împerechere cu trântorii (în mod obișnuit se împerechează cu până la 10 trântori) și să depună ouă fecundate (din care vor ieși mătci sau lucrătoare) sau nefecundate (din care vor ieși trântori). Se deosebește ușor de celelalte albine prin formă și mărime, având corpul mai lung, capul mai mic și abdomenul foarte dezvoltat și acoperit până la jumătate de aripi.

matca abia eclozionata În plină activitate de ouat, primăvara-vara, cântărește între 250 și 280 miligrame. Este cea mai longevivă dintre membrii familiei de albine putând trăi până la 8 ani (este însă eficientă economic doar un an-doi, după care trebuie schimbată), este activă pe toată perioada vieții putând depune 1500-2500 și chiar 3000 de ouă în 24 de ore în luna iunie. În această perioadă de pontă intensă regina este atent îngrijită și bine hrănită de albinele din suita sa. În familiile de albine care mor iarna din cauza lipsei hranei, matca este ultima care moare, fiind hrănită cu ultima picătură de miere.

Matca este aptă de împerechere numai până la 20-30 zile de la eclozionare, după care, în lipsa împerecherii, ca depune numai ouă nefecundate din care vor ieși doar trântori ("matcă trântoriță"). Nu părăsește stupul decât în trei cazuri: după perioada de maturizare, când trebuie să se împerecheze, la întemeierea unei noi familii, când iese cu o parte din albinele lucrătoare și trântorii din stup sub formă de roi și ultima situație, când stupul este puternic infestat cu Varroa sau alți paraziți, bacterii, virusuri, etc. este urât mirositor fiind impropriu pentru supraviețuirea albinelor în stup.

 

. Albinele lucrătoare sunt, ca dimensiune, indivizii cei mai mici ai familiei de albine, femele cu ovarele nedezvoltate, incapabile de reproducție (în lipsa mătcii pe o perioadă mai mare de timp, ovarele acestora se pot dezvolta și depun ouă dar din aceste ouă sterile vor ieși numai trântori, sunt așa numitele familii bezmetice).

lucratoare

Capul albinei lucrătoare are o formă triunghiulară iar abdomenul este egal în lungime cu aripile. Limba le este bine adaptată pentru cules, în medie are 6,4mm lungime iar picioarele sunt prevăzute cu panerașe (corbicule) destinate colectării și transportului polenului. Albinele lucrătoare mai sunt adaptate pentru hrănirea puietului (au dezvoltate glandele faringiene), producerea cerii (au glande cerifere), apărarea cuibului (dispun de ac) și pentru supraviețuirea pe timpul iernii (dezvoltarea corpului adipos, un adevărat rezervor de energie).

Durata de viață a albinei lucrătoare depinde de gradul de uzură ca urmare a activităților intense desfășurate de aceasta (creșterea puietului și activitatea de cules nectar și polen). Astfel albinele eclozionate în sezonul activ (din primăvară, martie până vara, în jurul lunii august) trăiesc numai 40 de zile pe când albinele eclozionate toamna trăiesc până în primăvara viitoare, când se face schimbul de generații (6-9 luni). Lipsa creșterii puietului în familie, în această perioadă, precum și corpul gras bine dezvoltat pe permite să trăiască atât de mult.

Numărul albinelor lucrătoare dintr-o familie cu dezvoltare normală variază în funcție de sezon. Dacă la începutul primăverii sunt între 10000 și 20000 albine, în timpul verii sunt între 40000 și 60000 albine iar toamna în jur de 20000-30000 albine.

 

. Trântorii reprezintă masculii familiei de albine, sunt indivizi eclozionați din ouă nefecundate. Corpul lor este mai mare decât al lucrătoarelor și a mătcii, lungimea este aprox. 15-18mm, greutatea între 200 și 280mg (cel mai obișnuit 230mg), capul este rotunjit, antenele trântorului au cu o articulație în plus față de cele ale albinei lucrătoare cu ochi foarte bine dezvoltați, mirosul sensibil și vederea trântorilor, adaptată la lumina cerului și a zării, ajutându-i la detectarea ușoară a mătcilor ieșite la împerechere.

trantoriAu o trompă scurtă, de aceea nu pot culege cu ea nectarul floral, în schimb le permite să primească hrană de la albinele lucrătoare (în primele 4 zile de viață) sau se hrănească singuri cu mierea din celulele fagurilor (la maturitate).

Durata de viață a trântorilor este între două și opt săptămâni și variază în funcție de sezon (activ sau perioadă de repaus) și de zona geografică.

Durata totală de zbor a unui trântor este, în medie, de 4 ore în perioada de vârf a sezonului și cca. 2 ore jumătate spre sfârșitul acestuia. Primăvara trântorul poate zbura, într-o singură zi, aproximativ 24 minute iar vara 36 minute, pe o distanță de peste 7km față de stupul de origine.

Trântorii emit un feromon care acționează ca un liant pentru apropierea lor în aer, în timpul zborului de împerechere și în culoarele de zbor și care, de asemenea, atrage regina virgină în zonele de împerechere.

Trântorii nu au ac, glande cerifere și piesele armăturii bucale folosite la recoltarea polenului.

Ei nu culeg nectar, nu participă la organizarea sau apărarea familiei de intruși, nu contribuie la producerea hranei pentru colonie și nici la polenizare. Rolul principal al trântorilor este de a împerechea mătcile și de a asigura astfel perpetuarea speciei. Pe lângă acest rol trântorii mai contribuie, prin prezența lor pe faguri, la realizarea unui regim termic optim necesar creșterii în bune condiții a puietului precum și la ventilarea stupului.

Către sfârșitul verii, începând cu iulie-august, când albinele se pregătesc pentru iernare, trântorii sunt izgoniți din stup de către albinele lucrătoare și, dacă pe perioada sezonului activ erau primiți în orice altă familie, aveau liberă-trecere, acum nu le mai este permisă intrarea. Adunați în grupuri pe stupului sau pe peretele frontal al stupului, înfometați, trântorii mor în scurt timp de foame.

În familiile fără matcă, orfane sau cu mătcile neîmperecheate sau vârstnice, trântorii sunt tolerați și pe timpul iernii.

 
  pagina urmatoare
familia de albine imagine sus
pag.1