Proprietăţi terapeutice şi curative ale polenului

 

Compoziţia păsturii este asemănătoare cu cea a polenului.Diferenţele în compoziţie apar datorită:

mierii suplimentare pusă de către albine deasupra fiecărei celule cu polen (păstură);
prezenţei temperaturii şi umidităţii ridicate în interiorul stupului ce favorizează multiplicarea diferitelor bacterii şi a drojdiei în interiorul fiecărei celule de păstură (aceste bacterii şi drojdii sunt unele prietenoase cu albinele; altele sunt în mod uzual distruse în mod direct de către polenul însuşi, de către mierea sau nectarul adăugat sau de urmele de propolis de pe pereţii celulelor fagurilor); aceste microorganisme vor dezintegra granulele de polen, permiţând astfel nutrienţilor să fie mai uşor digeraţi de către larve sau adulţi.

Datorită acestei micro-dezintegrări ce are loc înăuntrul fiecărei celule de păstură, păstura este mult mai bună din punct de vedere al digestibilităţii decât polenul de albine.Dacă această dezintegrare nu apare, granulele de polen vor fi aproape complet nefolositoare pentru larve, care nu pot desface cu uşurinţă aceste "micro-nuci de cocos".
amestecării de către albine, în fiecare celulă de păstură, de diferite tipuri de polen, de obicei de la flori diferite.

 

Indicaţiile păsturii

Indicaţiile principale ale păsturii sunt în alimentaţia copiilor şi acelor persoane ce suferă de una sau de mai multe boli grave din zona tubului digestiv ( ulcere, tumori, ciroză etc.) şi ca rezultat nu pot digera corespunzător polenul.

         Păstura are un gust mai acru datorită fermentaţiei specifice care are loc în fagurii cu polen; este mai bună decât polenul în toate bolile legate de ficat şi de funcţionarea lui .

         În Medicina Tradiţională Chineză, gustul acru stimulează energia (Qi) a elementului "Lemn", care ajută funcţionarea următoarelor elemente fizice şi psihice:

ficat;

vezicula biliară;

muşchi (netezi, striaţi, cardiac) şi tendoane;

ochi;

imaginaţia, creativitatea;

energiile de regenerare.

 

Administrarea păsturii

Păstura este polenul deschis şi transformat biochimic. Polenul are acelaşi tip de relaţie cu păstura ca laptele cu zerul sau laptele cu iaurtul. Deci, vorbind în general, păstura este mai nutritivă decât polenul şi este mai uşor de absorbit de către celulele noastre. Administrarea ei este foarte asemănătoare cu cea a polenului. Singura diferenţă posibilă este cea legată de dozaj. Pentru efecte similare, păstura este administrată în doze mai mici decât polenul.

 

Principalele metode de administrare sunt:

 

Intern:
Pe gură, prin înghiţirea păsturei neprelucrate sau amestecarea ei cu miere sau cu alte alimente ca iaurtul, cereale, pâine etc.
Sublingual (amintiţi-vă cazurile chirurgicale sau legate de tumori)
Prin alimentaţie chirurgicală sau artificială, când păstura, polenul, mierea, lăptişorul de matcă, propolisul şi alte alimente uşor de digerat pot fi administrate,scurt-circuitând gura, direct în stomac sau în intestinul subţire.
Supozitoare rectale, în cazul pacienţilor cu adenom de prostată
Supozitoare vaginale, în diferite afecţiuni genitale la femei

 

Extern:

În cosmetică, ca şi component al măştilor cosmetice, combinat cu miere şi/sau lăptişor de matcă, extracte florale etc.
În dermatologie, ca adjuvant nutriţional pentru celulele pielii.

 

Reguli de administrare a păsturii

 

Testarea alergiei la început.
Începerea cu mici cantităţi.
Păstraţi păstura (brută sau combinată) cât mai mult posibil sub limbă, înainte de a o înghiţi.

 

Reguli de conservare a păsturii

 

Fără căldură
Fără lumină
Fără umiditate excesivă
Fără aer, dacă este posibil (vacuum)
Să fie refrigerat, dar numai în mici recipiente (maximum 100 grame)
Înainte de a fi deschis, recipientul trebuie ţinut la temperatura camerei pentru 30 - 60 de minute pentru a evita evaporarea vaporilor de apă condensaţi

 

Contraindicaţii

Pentru păstură, contraindicaţiile şi limitele sunt aproape identice ca şi pentru polen.

Din cauza transformărilor suferite în stup (sub acţiunea bacteriilor specializate), păstura are unele contraindicaţii şi limite diferite de ale polenului.

Păstura este mai "netedă" decât "asprul" polen deoarece este întotdeauna deschisă. Fiind deschisă, irită mai puţin mucoasa tractului digestiv în procesele de digestie şi de absorbţie. Ca rezultat, toleranţa tractului digestiv este crescută.

Totuşi, deoarece păstura poate conţine mici cantităţi de polen ne-deschis, poate prezenta, în unele cazuri, aceleaşi probleme ca şi polenul, în special cele legate de alergii.

Pentru a diminua problemele menionate mai sus (alergii + intoleranţa) este întotdeauna o bună idee ca păstura să fie amestecată cu miere (la început în raport de 1:10, apoi 1:8, 1:6, 1:4, 1:2, 1:1). Apoi se amestecă ambele cu cantităţi suficiente de lichide (ceaiuri de plante, sucuri de fructe, apă, iaurt etc.).
Diluarea păsturei conduce la diluarea polenului, astfel posibilele reacţii adverse vor fi considerabil diminuate. Un alt "truc" este să vă sfătuiţi pacienţii să folosească separat extract moale de propolis sau tinctură de propolis sau apă de propolis extrasă direct care are foarte bune proprietăţi antiinflamatorii şi antialergice.

         Astfel, putem enunţa legile următoare:

Nu permiteţi ca păstura, în cantităţi normale, să ajungă la nivelul nasului pacienţilor (prin ceai + miere + păstură în inhalaţii, de exemplu), dacă pacientul are o alergie respiratorie la polen.
Nu permiteţi ca păstura, în cantităţi normale, să ajungă la nivelul stomacului pacienţilor, dacă pacientul are o alergie digestivă la polen.
Nu administraţi cantităţi mari de păstură celor suferinzi de diabet.
Nu administraţi cantităţi mari de păstură, cel puţin iniţial, persoanelor suferinde de afecţiuni severe ale tractului digestiv. Trataţi sau amelioraţi aceste boli mai întâi cu propolis, miere, lăptişor de matcă + ceaiuri de plante, apoi adăugaţi păstură în dieta lor.

 

Limite

Păstura nu poate vindeca un ţesut, un organ sau tot corpul mult prea slăbit pentru a putea să prelucreze prin mecanisme specifice (digestie şi absorbţia energiei în general).
Păstura nu poate vindeca celule sau ţesuturi îndepărtate dacă nu poate ajunge în aceste zone; de exemplu, vitaminele, enzimele, energia păsturei nu pot ajunge la celulele cardiace blocate prin infarct miocardic.

 

Toate contraindicaţiile şi limitele de mai sus sunt mai mult sau mai puţin relative, şi trebuie judecate în mod specific în relaţie cu starea reală a pacientului, o stare ce poate fi diferită de la o zi la alta.
Este recomandat să aveţi o relaţie de bună înţelegere cu alergologul local.

 

Ca o concluzie generală, se observă că păstura are indicaţii mai bune decât polenul, fiind recomandată în tratarea unui spectru larg de afecţiuni.

 

Bibliografie:

Dr.Ştefan Stângaciu - Curs de apiterapie