Proprietăţi terapeutice sau curative ale polenului

 

Polenul este un produs:

Afrodisiac
polenul este celula sexuală vegetală, conţine mulţi hormoni şi vitamine ce stimulează funcţia sexuală.

Alergic (febra fânului ; polenoză) - Anti-alergic
datorită proteinelor de lungimi diferite din polen; totuşi, cele mai alergice granule de polen sunt cele purtate de vânt şi NU cele aduse în stup de către albine. Când polenul este este administrat în doze mici, ca aliment, peste miere sau amestecat cu miere, poate desensibiliza repede aceste alergii, constituindu-se astfel într-un produs anti-alergic.

Anabolizant
polenul conţine multe vitamine şi alte elemente nutritive ce sunt implicate în creşterea apetitului şi ajută la construirea noilor celule

Anorexie(pierderea apetitului)
dată de prezenţa multor vitamine

Anti-Aterosclerotic
Polenul, datorită compoziţiei sale complexe, reduce nivelul presiunii arteriale când aceasta este ridicată, îmbunătăţeşte circulaţia sanguină prin îmbunătăţirea funcţiilor ficatului şi ajută la regenerarea celulelor endoteliului arterial .

Antibacterian
Florile care produc polenul nu sunt "interesate " să hrănească bacteriile , astfel că vor adăuga substanţe antibacteriene, cum sunt bioflavonoizii .

 

Antibiotic
vezi mai sus ; "antibiotic" are o acţiune mai largă decât "antibacterian"

Previne cariile
Polenul este un produs antibacterian nespecific ; cariile sunt produse de bacteria "Streptoccocus mutans" , care nu se mai poate multiplica în prezenţa polenului atât de uşor .

Antidepresiv
Polenul conţine toţi aminoacizii necesari pentru ca sistemul nervos să şi-i creeze pe ai săi , antidepresive naturale, cum ar fi endorfinele .

Antiinflamator
Polenul conţine , printre multe alte substanţe , mici cantităţi de bioflavonoizi care sunt cunoscute ca puternice substanţe antiinflamatorii .

Antioxidant
datorită conţinutului în flavonoizi al polenului

Antiparazitar
este o proprietate ce face parte din aceeaşi clasă cu "antibacterian" şi "antibiotic" ; plantele (florile) nu sunt "interesate" să hrănească vreun "parazit" ; pe de altă parte , polenul furnizează toţi nutrienţii necesari pentru îndepărtarea acestor creaturi nedorite.

Antipiretic
polenul stimulează imunitatea (vezi paragraful anterior) ; un sistem imun puternic poate îndepărta multe dintre cauzele febrei (bacterii, virusuri, paraziţi, precum şi substanţele lor asociate) repede şi uşor .

Antitoxic
polenul este cel mai bun aliment pentru ficat ; un ficat sănătos poate neutraliza mai bine toxinele

Biostimulant
polenul proaspăt este alcătuit din miliarde de celule vii, care au o "forţă vitală" foarte puternică ; gândiţi-vă la polenul stejarului sau al lămâiului care permit acestor copaci să trăiască peste 1000 de ani!

Dietetic
Polenul este un aliment foarte bun , după cum a fost menţionat mai sus ; el este o sursă vegetală de elemente nutritive foarte bine echilibrată ; astfel se recomandă pentru obezitate, hipertensiune arterială, gută, etc.

Diminuează edemele (apa în exces din ţesuturi)
Polenul scade nivelul proteinelor în sânge , astfel absorbindu-se apa aflată în exces în ţesuturi înapoi în curentul sanguin .

Diminuează hemoragiile
Polenul hrăneşte ficatul care produce toţi factorii anti-hemoragici necesari ; întăreşte pereţii capilarelor ;
Creşte energia sângelui şi a corpului ; în acord cu Medicina Tradiţională Chineză , când Qi-ul (bioenergia) e scăzut, sângerările apar mai des ; un Qi crescut = fără hemoragii, sau mai puţine

Reduce nivelul tensiunii arteriale ridicate
Îmbunătăţeşte fluiditatea sângelui deoarece polenul scade nivelul grăsimilor din sânge ; reduce microhemoragiile , şi astfel incidenţa aterosclerozei ; catifelează interiorul pereţilor arteriali, capilari şi venoşi, hrăneşte musculatura arterială , făcând-o mai flexibilă ; hrăneşte muşchii şi nervii cardiaci ; o inimă sănătoasă poate controla mai bine variaţiile tensiunii sanguine .

Scade nivelul colesterolului sanguin, acizilor graşi liberi (prezenţi în inimă şi în alţi muşchi ca surse de energie metabolică) , trigliceridelor (sunt un grup din clasa lipidelor, legături (esteri) ai glicerinei cu acizii graşi) , beta-lipoproteinelor (sunt legături macromoleculare între lipide şi proteine şi sunt solubile în apă) şi al albuminelor (proteine de dimensiuni relativ mici ce se găseşte în sânge şi în alte lichide organice).

Diminuează efectele negative ale stressului excesiv
Polenul conţine toate elementele nutritive necesare funcţionării sistemului nervos ; un sistem nervos mai sănătos înseamnă o mai bună adaptabilitate la mulţi dintre factorii de stress.

Reduce riscul bolilor genetice
Polenul conţine în interiorul cromozomilor săi mulţi acizi nucleici ; aceste substanţe sunt extrem de importante pentru regenerarea celulară ; când lipsesc una sau mai multe dintre acestea riscul bolilor genetice este crescut

Diuretic
conţinutul relativ ridicat al polenului în carbohidraţi creşte nivelul apei biologice din organism.

Energetic
conţine toţi nutrienţii necesari celulelor noastre dinamice (celule musculare şi ale sistemului nervos).

Conferă o senzaţie de bunăstare
Secreţia de endorfină este crescută de prezenţa a suficienţi aminoacizi în sânge.

Un aliment de bună calitate
dat de compoziţia complexă a polenului.

 

Îmbunătăţeşte toate funcţiile cerebrale
Datorită prezenţei unei cantităţi incredibil de mari de elemente nutritive diferite ce se găsesc în polen ; aceste substanţe hrănesc în mod direct , după cum s-a menţionat mai sus, toate celulele neuronale ; efectul indirect este datorat hrănirii ficatului, un ficat sănătos produce la rândul său alte substanţe foarte importante pentru funcţionarea creierului

 

Îmbunătăţeşte producerea de hemoglobină şi de hematii
Polenul conţine toate substanţele necesare pentru regenerarea celulară, inclusiv pe cele necesare pentru celulele sanguine ; de asemenea conţine fier care este foarte important pentru sinteza hemoglobinei .

Îmbunătăţeşte funcţionarea intestinului gros
pentru că în final hrăneşte flora intestinului gros

Îmbunătăţeşte nutriţia şi funcţiile tuturor muşchilor

(inclusiv muşchii netezi ai organelor interne) datorită elementelor nutritive din compoziţia lui.

 

Îmbunătăţeşte funcţiile prostatei
polenul este celula sexuală vegetală
este antibacterian
este antiinflamator
este diuretic

Îmbunătăţeşte funcţiile stomacului
hrăneşte celulele din mucoasa stomacului care produc suc gastric ; hrăneşte muşchii stomacului , ajutând la amestecarea alimentelor cu sucul gastric şi la deplasarea bolului alimentar spre duoden şi intestinul subţire

Facilitează naşterea
atât mama cât şi copilul au nevoie de muşchi puternici în timpul naşterii

Îmbunătăţeşte circulaţia sanguină
vezi scăderea grăsimilor din sânge , în acest mod crescând fluiditatea sângelui ;
creşte puterea muşchilor cardiaci care vor pompa mai mult sânge cu mai puţin efort , dar şi datorită creşterii elasticităţii arteriale

Îmbunătăţeşte nutriţia
vezi compoziţia polenului

Îmbunătăţeşte vederea
în mod direct prin hrănirea celulelor oculare ; indirect prin hrănirea ficatului ; ficatul produce cele mai multe substanţe precursoare necesare acestei funcţii

Îmbunătăţeşte flora intestinală
rezidurile rezultate din digestia polenului în stomac şi intestinul subţire hrănesc flora intestinală

Îmbunătăţeşte funcţiile ficatului
vezi compoziţia polenului şi bioenergia ; ficatul are peste 1000 de funcţii biochimice diferite

 

Îmbunătăţeşte capacitatea sexuală (în special la bărbaţi)
polenul este celula sexuală vegetală masculină.

Îmbunătăţeşte structura pielii
prin conţinutul ridicat în vitamine.
colagenul şi elastina din piele sunt proteine ; polenul conţine toţi aminoacizii necesari producerii acestor proteine

Îmbunătăţeşte depozitarea vitaminei C în glanda suprarenală, timus, intestin subţire, intestin gros şi în ficat
acesta este un efect dovedit experimental ; oamenii nu pot produce vitamina C ; astfel că această proprietate este extrem de importantă pentru sănătatea noastră !

Îmbunătăţeşte funcţiile tiroidei
prin mai buna nutriţie a tiroidei ; atât polenul cât şi tiroida sunt legate de "energie", de "yang" conform Medicinei Tradiţionale Chineze ; polenul conţine toţi aminoacizii necesari pentru sinteza hormonilor tiroidieni

Măreşte imunitatea
datorită conţinutului de carotenoizi

Creşte nivelul de alfa şi beta-globuline în serul sanguin
ajută funcţiile ficatului şi ale sistemului imun

Scade nivelul colesterolului
datorită conţinutului în fitosteroli

Protejează organismul împotriva efectelor negative ale chimioterapiei
prin protecţia ficatului, regenerarea celulară şi detoxifierea ficatului.

Reglează greutatea corporală
greutatea este reglată prin mai multe mecanisme , inclusiv hormonale;
hormonii sunt proteine alcătuite din aminoacizi.

Facilitează funcţionarea creierului
polenul este cel mai bun aliment pentru creier

Stimulează producerea substanţelor organice
stimulează anabolismul.

Stimulent
ajută sistemul nervos, muşchii, conţine multă "forţă vitală".

Întăreşte vasele capilare
vezi  producerea colagenului şi a elastinei, are proprietăţi antihemoragice.

Întăreşte inima
polenul hrăneşte în mod direct şi indirect (prin intermediul ficatului) ; e sursă a bioenergiei.

Întăreşte sistemul imun
aproape toate structurile legate de sistemul imun au nevoie de multe proteine diferite ; proteinele sunt alcătuite din aminoacizi.

Tonic
polenul creşte apetitul, funcţia digestivă, curgerea sângelui, funcţionarea inimii şi a sistemului nervos, capacităţile sexuale.

 

Indicaţii generale ale polenului

 

Boli de nutriţie şi de metabolism

Anorexie (lipsa apetitului)
Diabet
Diminuarea metabolismului energetic
Distrofii
Intoxicaţii
Malnutriţie
Obezitate
Subnutriţie de cauze diferite.

 

Bolile aparatului digestiv

 

Esofag

Stenoze esofagiene (ca şi adjuvant)

 

Stomac

După gastrectomie ( ca şi adjuvant)
Cancer gastric
Gastrite
Gastroenterite
Fistule gastro-colice (adjuvant)
Ptoză gastrică
Ulcer gastric
Ulcer gastro-duodenal
Stenoză pilorică (adjuvant)

 

Bolile duodenului

Parazitoze
Ulcer duodenal Hotoboc şi Chira,1987)

Bolile ficatului
( Ialomiteanu şi colab, 1965; Gheorghieva şi Vasiliev, 1983; Antipa şi colab, 1992; Mateescu, 1997, etc.)

Afecţiuni ale celulelor hepatice
Alcoolism
Afecţiuni cronice ale ficatului
Ciroză hepatică
Ciroză atrofică
Congestie hepatică
Distrofie acută a ficatului
Hepatite
Hepatite toxice
Hepatite cronice(Olariu şi colab, 1981, 1982, 1983 )
Insuficienţă hepatică
Steatoză hepatică (impregnare grasă a ficatului)

 

Bolile veziculei biliare

Litiaza biliară
Icter (ca şi adjuvant)

 

Afecţiunile intestinului subţire

Diaree
Entercolite acute
Entercolite cronice
Enterite
Fistule entero-colice ( ca şi adjuvant )
Gastro - enterite
Parazitoze

 

Afecţiunile intestinului gros

Cancer al intestinului gros
Colibaciloze
Colite
Colite de fermentaţie
Colite de putrefacţie
Colite spastice
Colite ulceroase
Constipaţie cronică
Diaree cronică
Entercolite acute
Entercolite cronice
Fistule entero-colice (ca şi adjuvant)
Flatulenţă
Parazitoze
Rectocolite

 

Afecţiuni genitale şi sexuale

Adenom de prostată
Afecţiuni ale sânilor
Cancer de prostată
Dismenoree
Hipertrofie benignă a prostatei (Hayashi şi colab, 1986)
Infertilitate masculină
Inflamaţia prostatei şi a veziculelor seminale (Guemez Diaz, 1975, 1989)
Inflamaţia prostatei (prostatite) (Ask-Upmark, 1967)
Prostatite cronice (Denis, 1966)
Scăderea apetitului sexual
Scăderea dinamicii sexuale
Sindrom de premonopauză
Tulburări ale ciclului menstrual
Tulburări ale sarcinii

 

Afecţiunile aparatului urinar

Afecţiunile vezicii urinare
Colibaciloze
Afecţiuni renale
Infecţii urinare

 

Alergii

Polinoza Ragweed (Feinberg, 1940; Maurer şi Straus, 1961)

 

Afecţiuni hematologice

Anemia (anumite tipuri) (Gheorghieva şi Vasiliev,1983; Li Shi-yuan, 1995)
Anemia feriprivă (Popescu Filofteia, 1988)
Hiperlipidemii (grăsimi în exces în sânge) (Gheorghieva şi Vasiliev,1975)

 

Afecţiuni cardiovasculare

Angină pectorală
Aritmii
Arterioscleroză
Ateroscleroză
Ateroscleroză cerebrală
Congestie hepatică
Flebite
Fragilitate capilară
Hemoragii de origine vasculară
Insuficienţă cardiacă
Încetinirea curgerii sanguine periferice
Ulcer varicos
Varice

 

Afecţiunile aparatului respirator

Angină
Bronşite
Angină
Astm bronşic
Rinite alergice (febra fânului)
Tusă cronică

Răceală

 

Boli canceroase (boli oncologice şi de iradiere)

În chemoterapie (Polenul şi mierea ca adjuvanţi) (Mickevicius şi colab, 1997)
Cancerul ginecologic (ca adjuvant, în timpul cobalto-terapiei ) (Hernuss şi colab, 1975)
Tumori mamare la şoarecii cu C3H  (experimental) (Robinson, 1948).

 

Bolile sistemului imun

Alergii
Răceală (viroze respiratorii) cu febră
Slăbirea sistemului imun

 

Afecţiunile sistemului nervos

Ameţeli de origine neurologică
Anxietate
Atac cerebral (ca şi adjuvant)
Depresie
Insomnie
Iritabilitate
Migrene
Neuroastenie
Nevroze
Sindrom de oboseală cronică
Tulburări mentale

Afecţiuni endocrine

Guşă tiroidiană
Sâni mici
Scăderea tonusului sânilor
Sindrom de climacteriu
Slăbiciune sexuală
Tulburări menstruale

 

Afecţiuni ale ochilor

Ameţeli de origine oftalmologică
Tulburări ale văzului

 

Afecţiuni ale sistemului osteo-muscular

Artrite
Hernie abdominală (ca şi adjuvant)
Tulburări ale creşterii
Rahitism
Reumatism

 

Tulburări psihiatrice

Oligofrenie (Popescu, 1983, oligofrenia la copii)
Schizofrenie (Kutko şi colab, 1997; polenul şi mierea)

 

Afecţiuni ale pielii

Acnee

Boli de iradiere

Eczeme

Ulcer varicos

Tonus scăzut al pielii

Piele uscată, aspră

Afecţiuni ale părului şi unghiilor

Căderea părului, păr subţire, despicat

tulburări de creştere a unghiilor, unghii fragile

 

Bolile vârstei a III-a (afecţiuni gerontologice)

Anorexie
Ateroscleroză
Arterioscleroză

Depresie
Hiperlipemie
Hipertensiune arterială
Piele uscată
Tulburări mentale, psihiatrice
Ulcer varicos

 

Medicină sportivă

Susţine efortul fizic (Avrămoiu şi colab, 1976; Polenul şi mierea; Mateescu, 1997 )

 

Boli ce interesează tot organismul

Alcoolism
Convalescenţă postoperatorie
Febră
Intoxicaţii
Stare generală alterată
Subnutriţie globală

Şocuri traumatice

 

Pediatrie

Anemie
Anorexie
Dificultăţi de învăţare
Oligofrenie
Rahitism
Rinite alergice (febra fânului)
Tulburări mentale

 

Administrarea polenului

Polenul, fiind mai ales un supliment nutriţional, poate fi administrat prin sistemul digestiv: gură, esofag, stomac, intestin subţire, intestin gros, rect şi anus. Afară de câteva excepţii (alimentaţia legată de chirurgie ca în cazul cancerului de esofag, supozitoare cu polen), polenul este administrat pe cale orală.

Ţinând minte că principalul scop în apiterapie este trimiterea nutrienţilor şi/sau compuşilor farmacologici activi către "ţinte" (celule, ţesuturi, organe, sisteme bolnave sau sănătoase), următorii factori trebuie luaţi cel puţin în considerare:

1. Prospeţimea, calitatea şi cantitatea polenului de albine
2. Metoda de administrare
3. Durata
4. Posibila prezenţă a reacţiilor adverse

 

Prospeţimea:

Polenul proaspăt de albine conţine cantităţi mari de vitamine, enzime, este o sursă de bioenergie.
Este important să administrăm acest tip de polen persoanelor care prezintă risc de deces nu din cauze naturale ci ca urmare unor situaţii anormale: infarct, accidente vasculare, pre şi post-operaţii chirurgicale de amploare, meningite, accidente rutiere etc. Aceste persoane necesită energie şi mari cantităţi de nutrienţi pentru a supravieţui şi nu-şi pot pierde "puterea" , fiind deja slăbiţi prin procesele digestive complexe. Polenul fiind, ca şi mierea, foarte uşor digerabil, poate fi un aliment  şi un supliment energetic extraordinar pentru asemenea situaţii dificile.

Cum vom administra polenul de albine în asemenea situaţii ?
În cantităţi foarte, foarte mici, proaspăt, ţinut sub limbă cel puţin 2-4 minute înainte de a fi înghiţit.
Dacă persoana este în comă sau în pre-comă, aproape fără controlul deglutiţiei, polenul poate fi administrat granulă cu granulă, sau mai bine, amestecat cu apă minerală pură, naturală şi administrat în picături, ca o perfuzie; singura diferenţă va fi că în acest caz polenul nu este administrat prin vene, ca în cazul perfuziei clasice (polenul conţine proteine; aceste proteine fiind "non-self", sunt foarte periculoase dacă sunt administrate direct intravenos, având risc potenţial de şoc anafilactic, ci prin gură, ajungând în mod ideal la venele sublinguale, ca în cazul administrării nitroglicerinei în infarct.) În acest caz (administrare sublinguală), numai compuşii foarte mici dar importanţi (aminoacizi, glucoză, fructoză, vitamine, urme de elemente, bioenergie) din polen vor pătrunde în fluxul sanguin, iar moleculele mai mari ca proteinele sau carbohidraţii complecşi sau grăsimile nu vor pătrunde.

Cantitatea ce se administrează este de 1-6 linguriţe pe zi, în funcţie de specificităţile persoanei (vârstă, greutate, starea generală de nutriţie). Vârsta mică şi greutatea scăzută necesită mai puţin polen (1-2 linguriţe pe zi, administrate în mai multe reprize; starea generală de nutriţie proastă necesită mai mult polen.

Desigur, polenul proaspăt este foarte bun pentru oricine, chiar şi pentru persoane perfect sănătoase care vor să-şi mărească performanţele fizice şi mentale, ca în cazul sportivilor.

 

Calitatea:

Eficienţa apiterapiei, ca multe alte terapii, depinde, bineânţeles, de calitatea "medicamentelor".
În principiu, este foarte important să oferim celulelor noastre (bolnave sau nu) nutrienţi de înaltă calitate şi/sau compuşi activi pe cât posibil foarte diversificaţi. Polenul conţine mii de astfel de componenţi, gata de a fi administraţi şi de a susţine viaţa.

 

Ce tipuri de polen au calitatea cea mai mare ?
Cele care sunt proaspăt colectate (ideal în aceeaşi zi), specifice "ţintelor" (polen de păducel pentru probleme cardiace, polen de păpădie pentru probleme ale ficatului sau rinichilor etc.), nepoluat şi având ca origine plante fără potenţial toxic sau periculos (Digitalis purpurea, specii de Rhododendron).

 

Dacă vrem să tratăm întreg organismul este bine să folosim polen din surse botanice diferite (având obişnuit culori diferite) pentru a creşte variabilitatea compoziţiei polenului, astel crescând posibilitatea de a satisface miliarde de celule "flămânde" diferite care au diverse necesităţi.

 

Cantitatea

Atât de mult cât este  necesar.
Un atlet ce se pregăteşte pentru maraton, sau un luptător de Sumo pot consuma peste 100 de grame pe zi.

De asemenea, persoanele care nu consumă, din diverse motive, hrană obişnuită (chirurgie, cancere ale cavităţii bucale sau esofagului, sau în timp ce postesc) pot consuma mari cantităţi de polen.

Există relatări anecdotice despre persoane care au trăit timp de 6 luni numai cu polen şi apă !

Un copil de 6 luni va folosi numai aproximativ un sfert de linguriţă de polen pe zi.

Cum vom şti dacă este suficientă cantitatea administrată corpului nostru ?
Simplu ! Prin felul în care ne simţim şi prin observarea apetitului, în fiecare zi. Când apetitul pentru polen scade, vom reduce sau chiar opri pentru un timp administrarea polenului.

 

Căile de administrare

 

Internă
Pe gură, înghiţind polenul brut sau amestecul de polen cu miere sau cu alte alimente ca iaurt, cereale, pâine etc.
Sublinguală (cazurile de cancere sau chirurgicale)
Alimentaţie chirurgicală sau artificială, când polenul, mierea, lăptişorul de matcă, propolisul şi alte alimente uşor de digerat pot fi administrate direct în stomac sau în intestinul subţire.
Supozitoare rectale, în cazul pacienţilor cu adenom de prostată.
Supozitoare vaginale, pentru diferite afecţiuni genitale la femei

Externă
În măşti cosmetice, amestecat cu miere sau/şi lăptişor de matcă, extracte florale etc.
În dermatologie, ca adjuvant nutriţional pentru celulele pielii.

 

Durata

Dacă nu există alergie sau reacţii adverse, polenul poate fi administrat continuu (zilnic).

Unii autori recomandă cure pentru anumite perioade de timp cum ar fi o săptămână pe lună, sau două luni la rând, apoi 3 luni pauză, etc.

Durata, ca şi ceilalţi factori (cantitatea, modul de administrare etc.) trebuie să fie strict individualizate, de la caz la caz. Suntem fiinţe unice în această lume şi avem nevoie de tratamente unice, specifice.

Există totuşi un factor important care poate limita durata administrări polenului: apetitul.
Polenul conţine, în afară de inhibitori ai creşterii, câţiva aşa numiţi "reglatori ai creşterii" ca auxine, brassine, gibberelline, kinine.
Aceşti factori de creştere cresc de obicei apetitul, uneori prea mult.
Unele femei sunt preocupate de menţinea greutăţii, astfel că vor opri uneori administrarea polenului, chiar dacă medicul (apiterapeutul) continuă să-l prescrie.
Ceea ce le puteţi spune unor astfel de persoane este că dacă vor evita alimentele cu conţinut caloric ridicat (carne de porc, grăsimi, brânză, ouă, zahăr etc.), nu vor mai apare probleme legate de greutate.

 

Posibila prezenţă a reacţiilor adverse

Unii oameni pot dezvolta alergii la polen sau pur şi simplu nu-l pot suporta foarte bine în stomac sau în sistemul digestiv, plângându-se de "greutate" în stomac, balonări, diaree etc.
Pentru a evita multe dintre aceste cazuri, este întotdeauna o idee bună să-I sfătuim pe pacienţi să înceapă să consume polen în cantităţi foarte mici, chiar granulă cu granulă.
Dacă astfel de persoane vor să folosească polen pentru necesităţi cosmetice sau dermatologice, concentraţia iniţială de polen în amestecul folosit trebuie să fie de asemenea foarte mică.
Luându-ne aceste măsuri de siguranţă, într-un mod înţelept, vom fi capabili să detectăm problemele potenţiale legate de administrarea polenului de la bun început (după ce au luat polen unele persoane pot dezvolta simptome alergice legate de poarta de intrare: mâncărime, eczeme etc.).
În cele mai multe cazuri, diminuarea dozei sau oprirea administrării polenului va readuce curând persoana la statusul anterior (cel mult 1-2 zile). Ei pot încerca din nou după o pauză de câteva zile, începând tot cu aceleaşi doze foarte mici.

Acele persoane care se plâng că polenul este dificil de digerat, fiind prea "greu" sau prea "aspru" pentru ele, cu stomacuri sensibile, pot primi de la dumneavoastră următoarele sfaturi:

Pentru prima oară să facă testul de alergie la polen (1-2 granule în prima zi, 3-5 granule a doua zi)
Să amestece polenul cu miere, pentru 1-2 săptămâni, la început în proporţie de 1 : 3.

Să ia un sfert de linguriţă din amestecul de mai sus, bine diluată într-o cantitate mare de lichid (ceai de plante, apă, sucuri).
Să ţină acest amestec (polen-miere-lichid) câteva secunde în gură, înainte de a-l înghiţi
Să bea amestecul de mai sus, în cantităţi mici, iniţial după mese, apoi înaintea meselor, iar în final (pentru tot restul vieţii), între mese, ca în cazul multor altor medicamente naturale.

 

În administrarea polenului trebuie să se ţină cont de anumite reguli.

 

Regulile administrării polenului:

 

Se începe întotdeauna cu mici cantităţi sau concentraţii mici de polen.
Polenul nu se încălzeşte (mulţi oameni, din păcate, adaugă încă polen la ceaiul fierbinte, aşa cum procedează şi cu mierea), prin încălzire se vor distruge cele mai multe dintre enzimele, vitaminele şi bioenergia conţinută; mai puţine enzime, vitamine şi energie înseamnă un polen mai puţin eficient/nutritiv/energetic.
Nu se păstrează polenul expus luminii soarelui; bioflavonoidele, apoi enzimele, vitaminele şi bioenergia vor fi distruse ca mai sus.
Colectaţi şi folosiţi polenul zilnic dacă este posibil. Dacă recolta de polen este prea mare, congelaţi cantitatea în exces.
Nu permiteţi o umezeală excesivă să fie prezentă în containerele cu polen; apa în exces va permite mucegăirea şi chiar dezvoltarea altor insecte mai mici decât albinele să se dezvolte, mai ales dacă polenul este păstrat la temperatura camerei; amintiţi-vă că polenul este un aliment excelent pentru aproape toate formele de viaţă.
Congelaţi-vă polenul (la sau sub 0 °C).
Păstraţi polenul, dacă este posibil, în săculeţi de plastic, în vacuum (aer foarte puţin sau deloc). Absenţa oxigenului va prelungi viaţa şi calitatea polenului, nepermiţând să apară procesele de oxidare ale polenului.
Folosiţi diferite tipuri de polen, pentru a hrăni sau stimula întregul organism.
Folosiţi tipuri speciale de polen dacă doriţi să vindecaţi anumite ţesuturi, organe sau funcţii.
Combinaţi polenul cu mierea, mierea este un "cărăuş" excelent spre "ţinte" sau, mai bine spus, spre "destinaţii".
Ţineţi polenul (brut sau combinat) cât mai mult timp posibil sub limbă, înainte de a-l înghiţi; încercaţi să-I simţiţi aroma, gustul, originea. Încercaţi de asemenea să simţiţi, chiar înainte de a-l înghiţi, ce părţi ale corpului sunt activate de acel tip de polen.

 

Bibliografie:

Dr.Ştefan Stângaciu - Curs de apiterapie