Veninul de albine poate fi găsit în două forme principale:

lichid, cum este imediat după extracţie sau când este injectat de către albină prin ac, şi

uscat, după colectare cu mecanisme speciale (colectoare de venin).

 

         Veninul de albine este un lichid incolor, cu gust picant-amar şi cu un miros aromat asemănător bananelor coapte. Este uşor acid (pH 5,0 - 5,5); schimbă culoarea hârtiei albastre de turnesol în roşu indicând o reacţie acidă. Totuşi, soluţia apoasă din veninul uscat nu mai prezintă acest efect, sugerând că responsabili de reacţia acidă sunt compuşii volatili. Veninul se usucă la temperatura ambientală în mai puţin de 20 de minute, pierzând între 65-70 % din greutatea originală. După ce lichidul se evaporă se poate recolta 0.1 mg. de venin uscat pur (de la o singură albină).

 

         Veninul uscat pur are o culoare galbenă - maronie. Greutatea specifică este de 1,313 g/cm3. Toxicitatea exprimată prin DL50 este de 2,8 mg/kg (i.v. la şoarece). DL50 înseamnă că 50 % dintre şoareci vor muri când le este injectată intravenos doza de 2,8 mg. de venin per kilogram corp. Veninul este rezistent la frig, iar îngheţarea nu pare să-I reducă toxicitatea. Când este uscat este rezistent şi la căldură, chiar la 100 oC. Veninul uscat de albine, dacă este ferit de umezeală, îşi poate menţine proprietăţile toxice câţiva ani. El are o structură policristalină. Examinările sub microscop au arătat că veninul de albine, ca picături ale soluţiei apoase din venin uscat, îşi asumă structura fizică caracteristică, incluzând componente ce variază ca formă şi mărime. Nu este dificil să determinăm rapid clasificarea veninului (venin de albine, de viespe, de gărgăune, de viperă) bazându-ne pe structura sa fizică.

 

Proprietăţi terapeutice şi curative ale veninului

Veninul de albine, când e administrat în doze mici, poate fi un medicament natural excelent, are o serie de proprietăţi şi exercită asupra organismului uman o serie de efecte:

 

Proprietăţi antibiotice

Efect bactericid pe : Staphylococcus aureus, Streptococcus pyogenes, Escherischia coli, Salmonella typhi, Bacilus brevis, Bacilus cereus (Elena Tatu, Apiacta).
Veninul de albine inhibă creşterea bacteriilor şi fungilor (Derevici, Dima).
Acţiune bacteriostatică pe anumite microorganisme ca : Micobacterium phlei, Vibrio cholerae (Brangi, Pavan citaţi de Tatu).
Nu acţionează pe anumiţi fungi ca : Penicillium şi Mucor (Tatu).
Antibiotic (Derevici, Dima).

 

Antibacterian

Antiinflamator (există o polipeptidă numită "peptida de degranulare a mastocitelor"; are o activitate antiinflamatorie de 100 de ori mai puternică decât hidrocortizonul (Orlov).

Efecte asupra :

Pielii (efect de întinerire al pielii datorită unei mai bune circulaţii sanguine şi creşterii permeabilităţii vaselor capilare).

 

Ţesuturilor

Inhibă colinesteraza tisulară în zona tratată.
Acţiune antifibroasă produsă de hialuronidază , ce se găseşte în venin (Potchinkova).
Creşte toleranţa tisulară la lipsa oxigenului (hipoxie) , cum se întâmplă în boala Bürger (Partheniu).
Rol proteolitic (Derevici, Dima).
Scleroliză (Warner, Harman, Garles).

 

Stomacului

Măreşte producţia de suc gastric (Artemov şi colab.).

 

Sistemului musculo-scheletic

În doze mari , contractă musculatura netedă (Neumann, Habermann)
Melitina este capabilă să producă contracţia muşchilor netezi - în studii pe animale (Artemov şi colab.)
Măreşte reacţiile osteoblastice (Potchinkova)
Creşte producţia de mucopolizaharide prin creşterea numărului de mastocite (Potchinkova)

 

Sistemului circulator(în doze mici)

Inima:

Reglează ritmul cardiac
Înlătură aritmiile produse de excitaţia electrică şi de administrarea de strovitină (Orlov, 1977)
Efect pozitiv pe celulele miocardice (Orlov, 1984)
Creşte nivelul energetic şi funcţiile cordului.

 

Vasele sanguine:

Creşte permeabilitatea vaselor sanguine (Orlov/Forster; Chkenderov, Kobourova); ca rezultat , schimburile dintre sânge şi ţesuturi sunt crescute.
Creşte circulaţia sanguină prin vasele coronare (Orlov).
Dilată vasele cerebrale(Orlov).
Scade tensiunea arterială (Orlov).

 

Sânge:

Creşte eritropoeza
Activează producerea de heparină care blochează toxicitatea veninului de albine (Yang Ruiyu).
Scade numărul de eozinocite (Potchinkova).
Acţiune hemolitică în doze mari (Derevici, Dima, Orlov).
Acţiune anticoagulantă (Derevici, Dima, Orlov).
Reduce vâscozitatea sanguină (Orlov şi colab.).
Reduce albuminele din ser , şi le creşte în sucul gastric (Artemov şi colab.).
Reduce proteinele din ser datorită permeabilităţii vasculare crescute.
În doze medii şi mari creşte nivelul proteinelor (Orlov).
Creşte schimburile dintre sânge şi ţesuturi (Artemov şi colab.).
Veninul de albine reduce nivelul colesterolului ; studii pe animale-iepuri (Yang Ruiyu).

 

Sistemului imun (Partheniu)

Activează sistemul imun (Yang Ruiyu)

Creşte nivelul IgG în sânge (Partheniu)

 

Sistemului nervos

Acţionează în principal prin căi informaţionale şi nu atât de mult ca substanţă (fiecare doză de venin este alcătuită din micro-doze (Partheniu).
Reduce durerea în anumite zone unde veninul de albine a fost aplicat de câteva ori (Partheniu).
Melitina, apamina şi fosfolipaza au CARACTER NEUROTROP afectând atât creierul cât şi măduva .
Efect simpaticolitic în exteriorul NEVRAXULUI (Partheniu).
Efect colinolitic care întrerupe lanţul ganglionar (Sergheeva).
Blochează sistemul colinergic al formaţiunii reticulare din trunchiul medular (Orlov).
Afectează transmiterea excitaţiei de la nervul motor la fibra musculară (Artemov, Goreachev, Lebedev, Stepanov).
Influenţează excitaţia zonei motorii din cortex (Artemov, Orlov).
Blochează transmiterea impulsurilor nervoase şi scade viteza de transmitere a stimulului în centrul nervos (Orlov)-studii pe animale.
Veninul de albine provoacă depolarizarea membranei stimulate a fibrei nervoase.
Exercită un efect puternic pe sistemul aferent al regiunii somato-senzitive a cortexului şi , în particular , nici un efect pe structura nervoasă a regiunii asociate (Orlov).

 

Sistemului endocrin

Eliberarea histaminei întotdeauna are loc înaintea eliberării de epinefrină şi nor-epinefrină (Brooks şi colab.). După injectarea veninului de albine (30-60 secunde) nivelul histaminei plasmatice creşte de aproximativ 20-30 de ori; revine la valorile iniţiale în 30-90 de minute (ca în reacşia de stress) dar fără modificări majore cardio-respiratorii(Brooks şi colab.).
Stimulează şi intensifică activitatea sistemului adrenergic pituitar (creşte nivelul cortizolului în sânge şi al 17-cetosteroizilor în urină (Guseva/Artemov).
Veninul de albine şi două dintre componentele sale (melitina şi fracţia cardiopeptidică) produc o ridicare rapidă şi susţinută a cortizolului circulant (Brooks şi colab.). Creşterea nivelului cortizolului este inhibată de absenţa vitaminei C în dietă (Brooks şi colab.). Efectele sunt mai puternice la organismele tinere comparativ cu cele mai bătrâne (Brooks şi colab.).

 

Efect citostatic(Forester).

 

Proprietăţi profilactice generale (Yoirich)
Îmbunătăţeşte starea generală a organismuui (Potchinkova).

Măreşte longevitatea

prin hipertermie (Yang Ruiyu).

Creşte forţa psihică (Partheniu).

Protejează corpul împotriva razelor X (Orlov/Brooks).

Efecte negative, toxice (reacţii adverse, la doze mari).

Reacţii alergice la persoanele cu senzitivitate crescută la veninul himenopterelor (0.5-2 % din populaţie); prurit generalizat, urticarie, mixedem, spasme ale musculaturii netede; scădere bruscă a tensiunii arteriale - colaps (Orlov);
Histamina conţinută în veninul de albine poate provoca spasme ale vaselor coronare (după Uspenski şi alţii) când veninul este în doze ridicate;
200-300 de înţepături simultane otrăvesc organismul cu semnele caracteristice perturbării sistemelor cardiovascular, respirator şi nervos : scurtarea respiraţiei, cianoză, puls accelerat, convulsii, paralizii;
peste 500 de înţepături pot cauza moartea prin paralizia centrului respirator;
veninul de albine poate avea efecte negative asupra tiroidei, pancreasului endocrin şi/sau ovarelor (Neacşu, Partheniu)
Insuficienţă respiratorie (în doze toxice în studiile pe animale) după scăderea bruscă a tensiunii arteriale + scăderea frecvenţei cardiace
proprietăţi neurotoxice şi hemoragice în doze mari (Orlov)
blocare nervoasă ganglionară (Orlov)
creşterea perioadei de latenţă a reacţiilor reflexe(Orlov)

În doze toxice :
inhibă reacţiile reticulare ascendente şi descendente (Orlov) iniţial provoacă excitaţie în zonele subcorticale ale creierului ; inhibiţia totală vine mai târziu , atât în cortex cât şi în formaţiunile subcorticale (Orlov)
edeme prin creşterea permeabilităţii vasculare; edemele cresc curgerea apei detoxifiate în ţesuturi (Potchinkova/Kireeva), mâncărimea arată de obicei un prognostic terapeutic bun (Forestier, Palmer).

 

Indicaţiile veninului

Veninul de albine, un produs apicol legat de loja energetică "foc", este foarte folositor în toate tipurile de boli legate de "frig" cum ar fi artritele, cancerele, boala Reynaud, bolile sistemului musculo-scheletic. Este de asemenea benefic în cazurile de funcţionare încetinită a diferitelor ţesuturi/ organe/ sisteme din organism.

O altă cale de a înţelege mai bine indicaţiile veninului de albine este calea neuro-fiziologică. Sistemul nervos vegetativ are două componente majore :

1. simpatic (este în general un sistem activator);

2. parasimpatic (este un sistem inhibitor, folosit pentru  "calmare, somn, mâncat şi digestie").

Aproape 50% dintre bolile oamenilor şi animalelor pot fi considerate ca având prea puţină activitate simpatică şi/sau prea multă parasimpatică . Ca rezultat, corpul devine greu, se răceşte, şi devine mai mult sau mai puţin inert în întregime sau pe părţi componente, cu sau fără dureri recurente .

Veninul de albine este un excelent simpaticomimetic, sau în terminologie mai simplă, un excelent activator a componentei simpatice a sistemului nervos vegetativ .

O persoană care practică Terapia cu Venin de Albine (TVA) va simţi şi va vedea pas cu pas cum corpul ei devine mai "viu" din nou , mai cald, cu mişcări mai rapide şi mai uşoare, cu mai puţine dureri .
Dacă boala este localizată, de exemplu o tumoare a pielii sau o tromboză arterială sau venoasă, se prea poate ca Terapia cu Venin de Albine ( TVA) să modifice echilibrul local şi să vindece, în special dacă apiterapistul este competent în meseria lui .

 

În lista următoare sunt indicaţiile veninului de albine, stabilită de specialişti în apiterapie din toată lumea:

Afecţiuni cardiovasculare ( cardiologie)

Aritmii
Arterită Obliterantă
Arterită  Aterosclerotică a Membrului Inferior
Boală Ischemică Coronariană
Boala Raynaud
Boală Vasculară Periferică
Cardită Acută Reumatoidă
Hipertensiune Arterială
Sindrom Degenerativ Ischemic Periferic
Tromboze Cerebrale
Varice

 

Afecţiunile sistemului musculo-scheletic

Afecţiuni Reumatice ale Muşchilor, Nervilor şi Articulaţiilor, etc.
Artrite
Artrită Psoriazică
Artrită Reumatoidă
Artrite Traumatice
Boala Scheuermann (osteocondroza)
Bursite Acute şi Cronice
Epicondilita Laterală (cotul tenismanului)
Fibroze
Hipotonie (reducerea forţei musculare)
Mialgia
Osteoartrite
Periartrita Umărului cu calcificări
Poliartrită deformantă
Poliartrita Reumatoidă Juvenilă
Probleme de Tonus Muscular
Probleme Ligamentare
Spondilartroze (Artroze Clinice)
Spondilita Anchilozantă
Spondilita Anchilozantă Deformantă

 

Bolile sistemului nervos( neurologie )

Contractura Dupuytren
Lumbago
Nevralgii
Nevrită Periferică
Nevralgie post-Herpetică
Parestezii legate de Spondilartroză Parestezică
Tromboze cerebrale
Tulburări Neuronale
Sciatică
Scleroză Multiplă
Sindrom Dureros Cronic
Zona Zoster.

 

Afecţiuni oculare (oftalmologie)

Iridociclite
Irite

 

Afecţiuni dermatologice (dermatologie)

Aluniţe
Căderea părului
Cicatrice
Dermatită seboreică
Eczeme
Melanoame
Micoză fungoidă
Negi
Psoriazis
Răni
Sclerodermie
Sensibilitate Crescută
Sensibilitate Scăzută
Ulcer Topic
Ulcer Trofic
Vânătăi
Zona - Zoster

 

Afecţiunile sistemului endocrin (endocrinologie)

Crampe Menstruale
Disfuncţii ale Secreţiei Cortizonului
Dispoziţie Schimbătoare
Hipertiroidism
Hipoglicemie
Menstruaţii Neregulate
Sindrom Disfuncţional Hipofoliculinic              
Sindrom Premenstrual

 

Afecţiunile aparatului genital (ginecologie)

Crampe menstruale
Dispoziţie schimbătoare
Menstruaţii neregulate
Sindrom disfuncţional hipofoliculinic
Sindrom premenstrual.

 

Afecţiunile sistemului imun (imunologie)

SIDA
Intensificarea Activităţii Limfocitelor B
Lupus eritematos sistemic
Supresia limfocitelor T.

 

Boli virale (virusologie)

SIDA
Boala Epstein- Barr.
Răceală
Mononucleoză
Nevralgie post-herpetică
Negi.

 

Tumori (oncologie)

Carcinom cu celule bazale
Limfoame
Melanom Malign

 

Alergii (alergologie)

Desensibilizări pentru alergia la veninul de albine cu . venin de albine.

 

Administrarea veninului de albine

Principala metodă de administrare a veninului de albine este prin piele.

 

Există cel puţin 4 metode comune de administrare a veninului:

1. Venin de albine pur, administrat prin intermediul clasicelor ace de albine.
2. Soluţie de venin de albine, administrată prin injecţii.
3. Unguente şi alifii cu venin de albine, administrate de obicei prin simpla aplicaţie locală, masaj şi/sau acupresură.
4. Soluţii de venin de albine, unguente sau alifii administrate prin metode fizioterapice speciale ca: iontoforeză (introducerea ionilor unei sări solubile în ţesuturile organismului cu ajutorul curenţilor electrici, cel mai adesea în scop terapeutic).

 

Alte metode de administrare, neinvestigate suficient de către oamenii de ştiinţă şi clinicieni, rareori folosite şi practicate în mod obişnuit numai de către medicii specializaţi în apiterapie, sunt:
1. Per os (pe gură): tablete de venin de albine; venin de albine combinat cu miere; venin de albine în granule homeopatice.
2. Inhalaţii (prin sistemul respirator); această metodă este potenţial foarte periculoasă!
3. Injecţii intramusculare, intraarticulare (acestea au fost dovedite în practică ca nefiind la fel de eficiente ca injecţiile intradermice).
4. Înţepături de albine intravenoase ca în terapia cu venin de albine pentru vene varicoase.

 

Veninul de albine poate fi administrat singur sau, în mod ideal, în combinaţie cu alte metode de tratament. O simplă înţepătură sau injecţie cu venin de albine nu va aduce aproape nici un beneficiu sănătăţii noastre dacă este folosită singular. Mai întâi trebuie să avem grijă de starea noastră de nutriţie, de circulaţia sângelui şi de calitatea sa, de sistemele nervos şi endocrin, de structura generală a corpului, de caracteristicile mentale, emoţionale şi psihologice. De aceea, este întotdeauna o idee bună să studiem şi să folosim alte metode de vindecare, cât de mult posibil în conjuncţie cu terapia cu venin de albine.

 

Aceste metode de vindecare sunt:

Tehnici de relaxare (Antrenamentul autogen al lui Schultz; Yoga etc.)
Tehnici de respiraţie ca Pranayama sau Qigong.
Metode de activare a circulaţiei sanguine: masaj, acupresură, Yoga, exerciţii calistenice.

Metode de dezvoltare a muşchilor: masaj, exerciţii calistenice, stretching, Taiji Quan, Yoga etc.

Fitoterapie (folosirea plantelor medicinale).
Apiterapie (folosirea tuturor produselor apicole).
Aromaterapie (folosirea uleiurilor esenţiale).
Dietoterapie (folosirea anumitor alimente pentru a vindeca sau pentru a preveni anumite boli).
Ayurveda (folosirea alimentelor, condimentelor, tehnicilor speciale de masaj, muzicii etc.).

 

 

 

 

Regulile şi principiile administrării veninului

Înainte de a folosi terapia prin venin se începe întotdeauna cu metode de detoxificare generale (gel de Aloe vera + ierburi medicinale care stimulează eliminarea diferitelor toxine din organism prin rinichi; prin ficat- vezicula biliară-intestin subţire-intestin gros; prin plămâni; prin piele.).

Îmbunătăţiţi funcţionarea organelor interne cu ceaiuri de plante medicinale ce au acţiune specifică asupra organului bolnav vizat.

Reclădiţi structura materială a organismului cu nutrienţi buni (în special polen, miere, lăptişor de matcă, propolis)Întotdeauna începeţi cu hrănirea şi stimularea glandelor suprarenale:

- Nutriţia glandelor suprarenale:
Consumaţi moderat condimente ca muştar, coriandru, chimen, ceapă, usturoi, ţelină etc.
Mestecaţi şi înghiţiţi 3-4 grame de propolis pe zi.
Consumaţi zilnic 200-1000 mg. de lăptişor de matcă.
Consumaţi suficientă Vitamină C (cel puţin 1000 mg. pe zi).
Mâncaţi suficiente seminţe, zilnic (de floarea soarelui, dovleac, nuci etc.).
Mâncaţi suficiente alimente verzi, proaspete care au suficiente enzime.
Mâncaţi alimente variate; fiecare masă trebuie să conţină o combinaţie echilibrată a următoarelor gusturi:
Acru (gustul acru ajută la funcţionarea ficatului, veziculei biliare, muşchilor, tendoanelor şi ochilor), amar (gustul amar ajută la funcţionarea sistemului nervos, inimii, vaselor de sânge, circulaţiei sângelui, intestinului subţire, limbii), dulce (gustul dulce ajută ţesutul conjunctiv, gura, stomacul, splina şi pancreasul)., picant (gustul picant ajută plămânii, intestinul gros, pielea, mucoasele, nasul, respiraţia, sistemul imun) şi sărat (gustul sărat ajută rinichii, suprarenalele, vezica urinară, oasele, articulaţiile, dinţii.) .
Stimularea glandelor suprarenale poate fi realizată şi prin masaj, acupresură, acupunctură, apipunctură, Yoga etc. dacă se face concentrat pe regiunile dorsale unde se află glandele suprarenale; prima înţepătură trebuie totdeauna aplicată aici, pentru a evita o posibilă reacţie negativă alergică la terapia cu venin.

Îmbunătăţiţi circulaţia sanguină (acum sângele dvs. este deja curat şi îmbogăţit cu elemente nutritive) în tot corpul; numai în această fază poate fi începută terapia cu venin de albine.

Îmbunătăţiţi curgerea bioenergiei prin organism cu acupunctură, acupresură, yoga, masaj, gimnastică, Qigong etc.

Îmbunătăţiţi funcţionarea sistemelor nervos şi endocrin (acum bine hrănite cu sânge curat, bine oxigenat şi energie de calitate ridicată) prin exerciţii mentale, disciplină şi multă dragoste pentru tot ceea ce vă înconjoară.

 

La o privire mai atentă vom vedea că aproape toate regulile de mai sus pot fi respectate prin folosirea tuturor produselor apicole:
Detoxifierea: polen, miere şi propolis sunt bine cunoscute ca "ajutătoare" pentru ficat şi rinichi;
Îmbunătăţirea funcţionării organelor interne: oricine ştie că mierea furnizează cea mai bună energie pentru toate celulele noastre; organele noastre sunt alcătuite din celule şi ţesuturi; oricine ştie că ceaiurile de plante pot îmbunătăţi funcţionarea veziculei biliare sau a intestinelor.
Refacerea structurii materiale a corpului la toate nivelele celulare: nu există materiale mai bune pentru structura noastră fizică decât cele găsite în produsele apicole.
Îmbunătăţirea circulaţiei sângelui în întreg corpul: aici începe veninul de albine să fie marele "maestru" !
Îmbunătăţirea circulaţiei bio-energiei: acupresura, masajul pot fi mult îmbunătăţite în eficacitate dacă vom adăuga creme de venin de albine.

 

 

Contraindicaţii

Veninul de albine are potenţialul cel mai periculos dintre toate produsele apicole.

În fiecare an mii de persoane, din toată lumea, mor din cauza înţepăturilor accidentale ale albinelor, adesea într-un număr mare, ca în cazul albinelor africane, cunoscute de către mass-media ca albine "ucigaşe".Pentru apiterapeuţi este extrem de important să vorbim despre aceasta şi să furnizăm populaţiei atâtea moduri câte sunt posibile pentru a se proteja de posibilele reacţii negative ale înţepăturilor de albine.

Dintre aceste soluţii:

Protejarea lor împotriva posibilelor reacţii alergice furnizându-le produse naturale antialergice (propolis, plante speciale ca Viola tricoloris, suficientă miere, lăptişor de matcă etc., etc. )
Să-I sfătuim să aibă grijă de sistemul lor imun printr-o dietă corectă, suficientă odihnă, un bun echilibru funcţional între ariile stomac-duoden-vezicula biliară-ficat -splină-pancreas (Oamenii care au boli cronice în aceste organe vor face mai uşor reacţii alergice, nu numai la venin de albine, dar şi la alte substanţe, compuşi sau produse.).
Să-I sfătuim să aibă grijă de glandele lor suprarenale, din moment ce epinefrina şi cortizolul secretate de acestea sunt cele mai eficiente substanţe (hormoni) împotriva potenţialelor şocuri anafilactice care pot surveni nu numai după înţepături de albine, dar şi după injecţii cu penicilină, ingestia de alune, sau după otrăviri accidentale cu ciuperci toxice etc., etc.
Să le creştem imunitatea la alergiile potenţiale la veninul de albine prin invitarea lor să devină apicultori, la început ca un hobby, iar mai târziu chiar ca profesionişti. Înainte de a începe prima lecţie în stupină, alergologul trebuie să dea "lumina verde" după efectuarea testelor de alergie la veninul de albine, care trebuie efectuate în cabinetul său, împreună cu analizele sângelui, când este necesar.

Etc.

 

Care sunt contraindicaţiile administrării veninului în scop terapeutic?

 

Alergia la veninul de albine

 

Boli cardiovasculare
Stenoze vasculare
Hipertensiune arterială (în stadii avansate)
Boli congenitale cardiace
Ateroscleroză avansată
Persoane ce folosesc beta-blocante (epinefrina poate să nu fie eficientă în caz de reacţie anafilactică).

 

Boli metabolice

(veninul de albine creşte nivelul de glucoză în sânge prin creşterea secreţiei de corticosteroizi ce activează glicogenoliza).
Diabet insulino-dependent.

Malnutriţie

 

Boli pulmonare
Tuberculoză pulmonară
Insuficienţă pulmonară (în stadii avansate)

 

Boli infecto-contagioase
Boli febrile
Gripă
Infecţii purulente
Tuberculoză
Boli veneriene (Lues, etc.).

 

Insuficienţă suprarenală

 

Insuficienţă renală

Glomerulonefrite
Nefrite
Rinichi polichistic
Albuminurie.

 

Boli ale prostatei
Hipertrofia de prostată

 

Boli hepatice
Hepatite

 

Afecţiuni oculare
Glaucom

 

Sarcină

 

În timpul menstruaţiilor

 

În perioadele cu lună plină, în timpul furtunilor, ploilor cu fulgere

 

La alăptare

 

Copiilor sub 12 ani

 

Sindrom de oboseală cronică (în stadii avansate)

 

Pacienţi foarte slăbiţi

 

Boli cronice, consumptive

 

Psihoze

 

Alcoolici, drogaţi

 

Tulburări mentale

Iritabilitate

Tulburări emoţionale, sindroame anxioase, depresie.

Hiperfuncţionalitate (generală sau locală) imediat înainte sau după mese.

Exceptând alergiile reale la veninul de albine care conduc la probleme respiratorii şi care pot fi dovedite prin teste de sânge, toate celelalte contraindicaţii menţionate mai sus sunt mai mult sau mai puţin relative.

Pentru a fi în completă siguranţă, puteţi începe prin folosirea numai a cremei din venin de albine ca aplicaţie externă, (+ acupresură, masaj etc., de la caz la caz). Odată situaţia îmbunătăţită, se poate începe încet, sub supraveghere medicală, şi în cantităţi foarte, foarte mici (aproape homeopatice) administrarea veninului împreună cu folosirea tuturor celorlalte produse apicole.

 

Remedii pentru reacţiile adverse la veninul de albine:

      

Reacţii	Simptome	Tratament
Uşoare sau Normale	Roşeaţă, uşoară tumefacţie şi căldură în aria înţepată	Aplicaţi un cub de gheaţă, comprese reci, amoniac de casă sau bicarbonat de sodiu aplicat ca o pastă. Cremă H preparată - aplicată pe piele în zona înţepată. Loţiune pentru înţepături de albine - amestecaţi 100 ml apă + 5 ml oţet + 5 ml sare; aplicaţi soluţia pe zona afectată; repetaţi dacă este nevoie. Cremă de propolis - aplicată pe piele. Tinctură de propolis - 5-15 picături de 3.4 ori pe zi, administrată intern, cu miere şi o cană de ceai (sau apă fierbinte).
Moderate	Febră, greaţă, oboseală sau simptome gripale	Benadryl lichid - se administrează oral în funcţie de indicaţiile producătorului. Benadryl tablete - 50 mg imediat după înţepătura de albină şi + de 4 ori câte 25 mg în următoarele 24 de ore. Benadryl cremă - se aplică pe piele în zona înţepăturii.
Severe	Şoc anafilactic, respiraţie dificilă, tumefacţie extremă	Injecţii cu Anakit sau Epipen pentru reacţii alergice severe (tumefacţie severă). Chemaţi imediat medicul de familie sau alergologul sau contactaţi cel mai apropiat cabinet medical.

 

 

Limite

Veninul de albine nu poate vindeca sau îmbunătăţi starea persoanelor cu un nivel energetic prea scăzut, în special în glandele suprarenale.

În Medicina Tradiţională Chineză este cunoscut că toţi ne naştem cu o anumită cantitate de energie genetică (ancestrală) denumită "Zhong Qi". În termeni moderni, Zhong Qi este asociată cu glandele suprarenale, funcţionarea rinichilor şi rezervele energetice.Această energie este consumată zilnic.
Zhong Qi nu poate fi regenerată. Singurul lucru pe care-l putem face este să diminuăm rata consumului.
Dacă vom folosi prea mult din această energie (prin fumat, consum de alcool sau droguri, excese sexuale, somn insuficient, mâncat în exces sau prea puţină apă băută, prea mult stress sau iritabilitate etc., etc.) atunci vom muri mai repede. Un pacient cu un nivel al Zhong Qi -ului prea scăzut sau aproape inexistent nu poate fi tratat prin intermediul terapiei cu venin, deoarece aceasta este nefolositoare sau chiar periculoasă.

 

Sfaturi legate de înţepăturile specifice de albine:

Nu se face terapie cu venin de albine persoanelor ce se află în categoria Contra-indicaţiilor la veninul de albine !
Fiţi siguri că aveţi toate măsurile anti-alergice la îndemână (kitul anti-alergic procurat de la un medic alergolog).
Dacă nu sunteţi medic, efectuaţi acest test în prezenţa unui medic, ideal un alergolog.
Testaţi pentru reacţii alergice mai întâi ! Înţepaţi pentru numai o secundă, cu ajutorul dispozitivului numit MTM (Multi Treatment Mesh). Acest dispozitiv apiterapeutic este o "necesitate" pentru apiterapeuţii bine pregătiţi.
Mai întâi relaxaţi pacientul cât mai mult posibil.
Răciţi locul ce va fi înţepat cu un "răcitor" ( "Răcitoare" speciale pot fi cumpărate de la diverse companii legate de apiterapie).
Înţepaţi numai pentru 1-2 secunde, apoi retrageţi repede acul; dacă folosiţi un MTM, aceasta va fi făcută într-un mod profesional, evitând riscul de a permite unei cantităţi de venin mai mari decât este necesar să pătrundă în piele. După ce acul a fost retras, apăsaţi locul înţepat în aşa fel încât să nu iasă nici o picătură de sânge sau veninul de-abia injectat.
După fiecare şedinţă de terapie cu venin de albine rugaţi pacientul să aştepte (în camera de aşteptare de exemplu) pentru cel puţin 20-30 minute; supravegheaţi pacientul în acest timp; dacă apare orice semn de alergie, folosiţi imediat medicamentele antialergice şi/sau metodele cunoscute de voi.
O bună reacţie este când pacientul, de obicei după câteva şedinţe de terapie cu venin de albine, vă spune că locurile în care a fost înţepat au început să-l mănânce; sfătuiţi-vă pacienţii să NU se scarpine, deoarece acest lucru va înrăutăţi mâncărimea.
În timpul fiecărei şedinţe încercaţi să înţepaţi alte puncte active, dureroase. Mai ales la începutul terapiei cu venin de albine, nu înţepaţi niciodată părţile anterioare ale corpului, părţi unde obişnuit pielea este mai albă şi are mai puţin păr. De ce ? Deoarece înţepatul acestor zone poate conduce la un risc crescut de reacţii alergice! Înţepaţi numai zonele "yang" ale corpului pacienţilor (şezutul; spatele, deasupra omoplaţilor; partea superioară a braţelor; coatele; genunchii; zona inferioară şi posterioară a gambei. Înţeparea oricărei alte zone a corpului poate da un risc înalt de alergie.
Asiguraţi-vă că pacientul este bine hidratat înainte de a începe şedinţa, a dormit suficient în noaptea precedentă, este relaxat psihic, emoţional şi mental.
Analizaţi limba pacienţilor înainte de fiecare şedinţă de terapie cu venin de albine; dacă limba este uscată, dacă se văd urmele dinţilor pe marginea sa, dacă este prea roşie şi/sau are micro-contracţii rapide, în special la vârf, nu administraţi terapia cu venin de albine; aceste semne arată un exces în funcţionarea sistemului nervos orto-simpatic, şi practicarea terapiei cu venin de albine (care creşte puternic această parte a sistemului nervos vegetativ) este asemănătoare cu adăugarea gazului pe foc.!
Înainte de terapia cu venin de albine, studiaţi pulsul pacienţilor; dacă ritmul este prea rapid (peste 90 bătăi/secundă) sau prea încet (sub 60) nu se practică terapia. Dacă pulsul este neregulat (aritmic) NU practicaţi terapia cu venin de albine; aşteptaţi până când pulsul devine regulat.
Dacă pacientul este înspăimântat din cauza procedurilor sau din orice alt motiv, aşteptaţi până când pacientul se linişteşte.

 

Michael Broffman, un acupuncturist şi un apiterapeut excelent din California, a scris următoarele reguli despre terapia cu venin de albine pentru revista "Bee Informed" (Revista Societăţii Americane de Apiterapie):

Promovaţi folosirea terapiei cu venin de albine.
Nu supra-oferiţi această terapie ca o cură.

Furnizaţi asistenţă celor interesaţi de terapia cu venin de albine.
Nu recomandaţi începerea terapiei fără ajutorul unui asistent experimentat.

Trimiteţi informaţii despre ceea ce aşteptaţi în timpul terapiei.
Nu încurajaţi auto-tratamentul fără deplina înţelegere a procedurilor complete.

Includeţi informaţii despre riscurile şi reacţiile din timpul terapiei.
Nu sugeraţi că beneficiul total apare întotdeauna fără unele reacţii adverse temporare.

Să vă fie clar că scăderea simptomatologiei depinde de fiecare individualitate.
Nu promiteţi rezultate imediate.

Recomandaţi importanţa unui test pentru alergie înaintea terapiei.Nu recomandaţi terapia cu venin de albine fără un test pentru alergie chiar dacă persoana v-a spus că a mai fost înţepată de albine anterior.

Testaţi de asemenea persoanele sau soţii(le) în timpul tratamentului şi pe cei implicaţi în manipularea albinelor.
Nu uitaţi că soţul/soţia sau noile persoane ce au fost înţepate că pot fi alergice.

Insistaţi asupra prezenţei unui kit anti-alergic în timpul testului la fel ca pe parcursul întregului tratament.
Nu vă expuneţi riscului fără un kit anti-alergic prezent.

 

Un bun apiterapeut trebuie să aibă în orice condiţie "un sânge rece", să cunoască perfect ceea ce face, să rămână calm în orice situaţie.Dintre toate tehnicile apiterapice, TVA este cea mai puternică dar de asemenea cea mai periculoasă potenţial. De aceea, folosirea TVA este ca joaca cu focul. Deci, cel mai important aspectal al TVA este manevrarea perfectă a oricărei alergii la veninul de albine!

 

Bibliografie:

Dr.Ştefan Stângaciu - Curs de apiterapie