Complexul de apărare la albine- Agenda sanitar-veterinară

Baza menţinerii sănăţătii organismelor vii în regnul animal se bazează pe sisteme şi complexe de apărare împotriva agenţilor patogeni (protozoare, ciuperci,bacterii, virusuri şi altele ) care au evoluat şi s-au perfecţionat pe scara filogenetică. La insecte aceste sisteme deşi există, au fost puţin cercetate. Evoluţia boli şi patogenitatea este influenţată de raportul gazdă-parazit, atât la nivel individual cât şi populaţional iar complexul de apărare la albine se manifestă atât la nivelul individului cât şi la nivelul colonie, ca sistem de aparăre colectivă. La nivel individual, mecanismele de apărare sunt interne si externe (protective).
Mecanismele interne (imunitatea) sunt congenitale şi dobândite, se bazează pe elemente umorale şi celulare libere şi reprezintă abilitatea organismului albinei de a recunoaşte şi de a respinge propriul de străin (self and non self). Hemolimfa conţine celule libere cu rol fagocitar dar şi componente umorale cu acţiune antibacteriană (lizozim, apidecine). Hrana administrată larvelor conţine substanţe antimicrobiene. În cavitatea intestinală dar şi la exterior sunt celule care secretă substanţe cu rol antiinfecţios. Mecanismele externe (protective) se bazează pe integritatea barierelor anatomice şi fiziologice (învelişul chitinos, membranele intersegmentare, peretele intestinal). Aceste mecanisme pot fi anihilate la exterior prin ectoparaziţi precum acarienii Varroa şi Acarapis, iar la interior prin protozoarul Nosema.   Pe langa aceste mecanisme de apărare individuală, colonia de albine îşi asigură protecţia antiinfecţioasă şi homeostazia la nivel de supraorganism (apărare colectivă), prin menţinerea regimului termic în cuib, prin întreruperea pontei în perioadele de secetă şi sărăcie de nectar, prin hrana larvară care conţine substanţe antiinfecţioase şi prin fitoncidele culese din natură, aflate în polen şi nectar. Colonia reacţionează, de asemenea, în faţa unei agresiuni infecţioase, ca o comunitate socială, prin comportamentul de apărare, prin comportamentul igenic (hygienic behaviour) -îndepartarea albinelor infectate şi a puietului bolnav, prin comportamentul de autocurăţire, de periere (grooming) sau părăsire a cuibului puternic infectat sau parazitat. Mecanismele comportamentale sunt derulate prin instinct şi fac parte din (patrimoniu) zestrea genetică a speciei. Modul de declanşare a acestor mecanisme sunt puţin cunoscute şi nu pot fi controlate în totalitate de om, dar prin cunoaşterea lor, pot fi influenţate (împedicate sau favorizate). Comportamentul de deparazitare -grooming behaviour- este prezent la mai multe specii de animale şi este cunoscut şi descris şi la albine, în special la Apis cerana. Îndepartarea şi rănirea (mutilarea ) acarienilor (paraziţilor) poate fi decanşată prin autodeparazitare sau printr-o acţiune colectivă de periere (grooming dance) şi la Apis mellifera prin mecanisme naturale, prin folosirea unor produse care stimulează acest instinct. Mecanismele de apărare individuală a coloniei de albine (comportamentul igienic - hygienic behaviour, comportamentul de deparazitare - grooming behaviour-) pot fi evidenţiate şi consolidate prin selecţie sau stimulate prin diferite tehnici sau procedee.   Selecţia este o acţiune laborioasă, costisitoare şi de durată pe cand măsurile de prevenire a bolilor şi măsurile de stimulare a acestor insticte este la îndemâna apicultorului, sunt mai puţin costisitoare şi pot fi aplicate în toate coloniile de albine de care dispunem.
Autor: Dr.Dobre, 2009.