Apicultura franceză - vazută prin ochii unui apicultor începător

	1. Câteva date statistice
Franta numara aproximativ 60 milioane locuitori din care, in anul 1994, existau 85000 apicultori cu un nr de aproximativ 1500000 de stupi. Fata de 1994 numarul apicultorilor in 2004 a scazut cu 18%, la circa70000 apicultori. Franta este considerata un tinut rural, 56% din teren este cultivat, iar 25% este acoperit cu paduri. In prezent sunt cca. 600 apicultori cu peste 300 de stupi, si intr-un procent infim apicultori cu mai putin de 10 stupi. Media recoltei de miere/familie albine in cazul apicultorilor profesionisti cu 2-3 ani in urma era de cca 25 kg. Apicultorii profesionisti, desi sunt reprezentati intr-un procent de cca 4% , detin mai mult de 50% din numarul total de stupi. In 2004,  Franta,  importa  17 milioane tone miere si exporta 2,5 milioane tone. Recolta anuala de miere in Franta, in anul 2007 a fost de 18 milioane tone . In diagrama urmatoare este prezentata situatia categoriilor de apicultori francezi,pe anul 2004,in functie de numarul de familii de albine detinute.
In ultima iarna, populatia familiilor de albine din Franta a inregistrat un procent al mortalitatilor de 10%, un procent situat in limita  normalului.
Situaţia actuală din Franţa Desi Franta este o tara cu o economie functionala, si aici numarul de apicultori scade, tot mai multi dintre ei fiind nevoiti sa isi gaseasca un al doilea loc de munca. Recent s-a interzis folosirea pesticidelor Regent si Gaucho, care erau omniprezente , producand necazuri serioase apicultorilor, desi marile concerne germane, BASF si Bayer, producatoare de substante chimice, neaga acest fapt. Pe langa efectul nefast al majoritatii pesticidelor, la cresterea cazurilor de CCD, mai contribuie reducerea biodiversitatii prin numarul tot mai mare a monoculturilor agricole, Varroa destructor , Nosema ceranae si IAPV ( Virusul Paraliziei Acute Israeliene). Precum in alte tari, in Franta IAPV a aparut cu precadere din cauza importurilor de albine provenite din Australia si a mierii si a altor produse apicole venite din China. Astfel , nu cu mult timp in urma s-au stopat importurile de albine de provenienta australiana, stupinele franceze fiind invadate de catre gandacul mic de stup (Aethina tumida), care se pare a intrat pe teritoriul Frantei tocmai din Australia. O mai noua amenintare pentru Franta apicola este viespele asiatic(Vespa velutina), care a populat la inceput sudul Frantei (in 2004, ca urmare a importului de ceramica din Asia). Pentru limitarea maladiilor si a parazitilor familiilor de albine, sut asa zisele grupe sanitare apicole care o data agreate de DSV, acorda asistenta tehnica, morala, materiala si financiara stupinelor aflate in dificultate. Declaratia anuala a numarului de stupi este obligatorie, fiecare exploatatie apicola trebuind sa detina un numar de inmatriculare trecut pe fiecare lada din stupina. Stupii neinmatriculati , abandonati pot fi distrusi sau cedati unui centru de cercetare sau unei institutii de invatamant. In cazul existentei unei maladii contagioase de gradul I (loca americana- deocamdata singura boala considerata cu adevarat o problema care presupune masuri foarte stricte) prefectul departamentului (fiecare regiune a Frantei e impartita pe departamente, ca si judetele la noi) va impune o zona de sechestru unde se interzice deplasarea albinelor aflate in supraveghere pe alta vatra (din zona de sechestru stupii nu pot fi mutati pe alta vatra fara acordul DSV) si introducerea in aceasta zona a a altor colonii de albine. Fiecare apicultor pentru a putea creste albine si a volorfica produsele obtinute, trebuie sa detina un registru de crestere care presupune: - fisa din care sa reiasa caracteristicile exploatatiei apicole; - fisa cu privire la incadrarea zootehnica , medicala , sanitara a fiecarei rase sau specii de animale cuprinse in exploatatia agricola; - declararea numarului de stupi; - declararea interventiilor sanitar veterinare. In Franta, asa numitul caiet de stupina a fost introdus in anul 2000, trebuind sa fie pastrat cel putin 5 ani de la emitere. In ceea ce priveste legislatia franceza cu privire la sectorul apicol, e foarte asemanatoare cu a noastra. Probleme exista si la ei, insa indiferenta si lejeritatea cu care se privesc unele lucruri care pot decide soarta unui domeniu, ca si cel apicol, lipseste. Pe noi, apicultorii romani, acestea ne tin inpotmoliti intr-o indelunga stare de agonie presarata cu sperante greu de intrevazut.. Un lucru e de precizat: apicultorii francezi nu sunt cu nimic mai bine pregatiti ca si apicultorii romani, ei fiind ajutati mai mult decat noi, pe deoparte de sistemul legislativ, de mecanizarea mai performanta, dar mai ales de mentalitate, care ii face sa nu se bazeze pe sprijinul nimanui, nepermitandu-si sa lase lucrul de pe azi pe maine. Inca o trasatura importanta a apicultorului fancez, e aceea ca nu se cramponeaza in solutii complicate, iar tehnologiile apicole, desi unele vechi, dar ramase in continuare eficiente, sunt preferate in locul unor tehnologii noi aparute, insa cu un randament mai scazut (sunt, pe de alta parte, si foarte deschisi la nou).
Tehnologia apicola aplicata, productia de miere, roiuri la pachet si regine Sorturile de miere produse pe teritoriul Frantei sunt in numar mare, cele mai importante fiind: levanda(Lav. Officinalis & Lav. Latifolia), rozmarin(Rosmarinus officinalis), castan comestibil(Castanea sativa), iedera(Hedera helix), salcam(Robinia pseudacacia), rapita(Brassica napus), iarba neagra( Calluna vulgaris), papadie(Taraxacum officinalis), miere de padure, facelia( Phacelia tanacetifolia), floarea soarelui(Heliantus anuus), etc. In ceea ce priveste productia de miere, cei de la ferma unde am avut ocazia sa lucrez, situata in sudul Frantei, folosesc stupul de poliester pe 5 rame+ hranitor, care in mod normal se foloseste pentru productia de roi artificiali, exploatat ca o asociere de 2 stupi  cu urdinisurile in sens opus, peste care se pune gratia Haneman si  apoi magaziile de miere, poate da o recolta semnificativa de miere.
De asemenea folosesc atat lazi Dadant cat si Langstroth, cat si stupul Nicot ( stup din material plastic pe 10 rame tip Dadant).
Corpurile de stransura  sunt de marimea 1, cu ramele de doua tipuri, unele cu leatul superior cu dimensiune standard, altele cu leatul superior mai lat (sistem "nascocit" de Fratele Adam) , astfel incat intr-o magazie cu 10 rame standard, vor incape 8 rame modificate, diferenta fiind volumul mai mic de munca si o recolta de miere/magazine incontestabil mai mare. Foarte rar se intalnesc in Franta, rame cu distantatoare Hoffman, distanta necesara intre rame  facandu-se cu ajutorul unor distantatoare tip, metalice . De asemenea lazile, de orice tip ar fie ele, au sita antivarroa. Hranitoarele folosite sunt fie de tip rama, fie incastrate in podisor. Tot in ceea ce priveste productia de miere, sunt folositi stupii dubli, cu urdinisuri separate, pe 12 rame, fiecare familie pe 6 rame cu regina proprie, gratia Hanneman ce revine peste cele 2 cuiburi prezinta la mijlocul ei  pe partea inferioara  o fasie de lemn ce impiedica deplasarea matcilor dintr-o familie intr-alta. Acest tip de stup necesita o supraveghere mai atenta , suprapopularea fiind foarte des intalnita in acest caz, insa productia de miere este mult mai insemnata decat in cazul stupilor de 12 rame deserviti de o singura regina.
	pagina următoare (2)