În numărul din luna mai 2008 al revistei franceze “Abeilles et Fleurs” s-a prezentat un articol cu privire la apicultura din Ungaria, președintele apicultorilor maghiari , Peter Brosz răspunzând întrebărilor venite din partea interlocutorilor francezi .
În Ungaria, in anul 2008 existau aproape 15000 de apicultori din care aproximativ 5000 erau apicultori cu un număr redus de stupi, care practică apicultura ca pe un hobby. Aceștia își vând mierea en-detail, la cunoștințe, prieteni.
O altă parte din apicultori, 9000 la număr dețin un al doilea loc de muncă, ocupându-se de albine mai mult la sfârșit de săptămână, practicând de asemenea transhumanța de 2-3 ori pe sezon.
În general această categorie de apicultori deține între 50-10 familii de albine; Vânzarea mierii în acest caz se face en-gros, această categorie de apicultori produce aproximativ 20000 tone de miere din totalul mierii exportată de Ungaria. Circa 1000 de apicultori, care dețin între 200-1000 de stupi trăiesc doar din exportul de miere.
În Ungaria se găsește o foarte mare exploatație apicola, Stupina Fulmer, care deține 6000 de stupi.
Numărul de apicultori din Ungaria e în tendință de scădere . În 1930 erau 50.000 apicultori , în 1960 numărul acestora scăzând la circa 30.000, in 2008 numărându-se 15.000 de stupari .
Deși numărul apicultorilor este în continuă scădere, numărul de familii de albine rămâne de la an la an aproximativ același. În 2008 existau pe teritoriul Ungariei 900.000 de stupi , ceea ce înseamnă că pe 1 km² sunt aproape 10 familii de albine, distribuția lor fiind uniformă pe întreg teritoriul țării.
Referitor la tipul de stupi folosiți de apicultorii maghiari, stupii de tipul Dadant și Langstroth se găsesc într-un număr mic. Tipul de stup mai răspândit este stupul Nagyboczonadi, fiind conceput in 1913. Este un stup orizontal a cărui rame măsoară 42/36 cm, lungimea acestui stup depinzând de numărul de rame, fiind mai multe variante de stup Nagyboczonadi, care cuprind între 15-24 rame. În stupii de 24 rame se iernează două colonii. Înaintea culesului la salcâm, se păstrează o singura regină, pentru a mări recolta de miere, în detrimentul creșterii de puiet.
Stupul circular fost inventat in Ungaria.
Printre tinerii apicultori este foarte răspândit un tip de stup care se aseamănă cu stupul Langstroth , având ramele de 18 cm , albinele în acești stupi iernând pe câte două magazii.
Rasa de albina cea mai răspândită pe teritoriul Ungariei este Apis melifera carnica, fiind mici diferențe intre albina carnică din Slovenia-Austria și albina carnică crescută în Ungaria .
Înaintea intrării Ungariei in Uniunea Europeană, în anul 2004, se protejau rasele de albine prezente pe teritoriul țării, după această dată, granițele nemaiputând fi suficient de bine supravegheate, conservarea raselor locale s-a realizat mai greu. Totuși albina carnică este o rasă cu care se poate lucra ușor, fiind caracterizată prin blândețe, nefiind agresivă.
Transhumanța este foarte populară printre apicultorii maghiari, la mijlocul lui aprilie înflorind rapița, după culesul la rapiță deplasându-se la primul cules de salcâm , din sudul țarii, unde înflorirea este cu 10 zile mai devreme decât a salcâmului din regiunea de nord, unde se poate obține miere de la salcâm II.
La început de iunie sunt mai multe posibilități de cules: tutun sălbatic, facelia, tei, muștar, iar in iulie înflorește floarea-soarelui care se întinde peste 500.000ha, din nefericire , nu dă o cantitate de nectar satisfăcătoare. În august, practic nu mai sunt culesuri importante.
Circa 70% din apicultori fac parte din Asociația apicultorilor maghiari (OMME) aceștia producând 95% din producția anuală de miere a Ungariei. OMME are filiale în fiecare departament al tarii, existând și mici asociații locale( 123 asociații cu 11.000 de membrii).Cotizația unui apicultor membru al OMME este de aproximativ 10 euro/an.
Asociația apicultorilor maghiari a fost înființată în urmă cu 129 ani, fiind interzisă din motive politice, după al doilea război mondial, din 1984 reluându-și activitatea. Ungaria este împărțita in 19 departamente, în fiecare departament asociația apicultorilor are cate un consilier apicol, iar in capitala Ungariei un consilier șef, consilierii având rolul de intermediari între asociație și apicultori. În total OMME are 27 angajați, coordonând și Programul național apicol.
Varroa a apărut în Ungaria în anul 1979. S-a estimat că în fiecare an, apicultura ungară pierde aproximativ 100.000 familii de albine , medicamentele găsite pe piața ungară împotriva varroa jacobsoni fiind puțin eficace. Se folosește amitrazul sub formă de fumigații, de asemenea se folosește la scară mică acidul oxalic și acidul formic. O perioadă mai propice luptei contra varroa este in luna decembrie, atunci neexistând puiet în stupi , aceasta perioadă fiind și una destul de caldă (cca. 10° C).
În același timp apicultura ungară se confruntă și cu prezența nosemozei care este destul de răspândită, loca americană punând probleme mai ales când verile sunt foarte calde( stupii afectați de loca americană se ard, apicultorii fiind despăgubiți de către stat).
În Ungaria nu se fabrica produse contra varroa, produsele autorizate pentru tratarea acestei boli fiind: Api Life Var, Apiguard, Bayvarol, Perizin.
Procentul normal de mortalități în ceea ce privește familiile de albine afectate de varroa se situează în mod normal la 5% (înaintea perioadei de invazie a varroa), dar in ultimii ani a atins si 15-25%.
După 1989 s-au redat si in Ungaria pământurile proprietarilor, în această situație, aceștia tratându-și culturile cu ce doresc, problema pesticidelor fiind prezentă și aici.
Ungaria produce anual circa 25.000 tone miere din care jumătate este miere de salcâm, cealaltă parte din producția de miere fiind reprezentată de miere polifloră și alte sorturi de miere.
O proporție de 2/3 din pădurile de salcâm ale Europei se găsesc pe teritoriul Ungariei, acestea ocupând o suprafață imensă în această țară, având un rol foarte important pentru apicultura maghiară. Mierea de salcâm de proveniența Ungaria este deosebită de celelalte sorturi de miere de salcâm deoarece se obține în zone unde celelalte culturi melifere lipsesc aproape in totalitate. De exemplu, daca se găsește în mierea de salcâm polen de Leontopodium alpinum (floarea de colt) se poate afirma ca acea miere de salcâm nu este 100% de proveniență ungureasca, albina neavând frontiere, Leontopodium alpinum găsindu-se mai ales în Carpați și în Alpi.
Ungaria exporta anual aproximativ 20.000 tone miere cu precădere în Germania, Franța și Italia, în aceste trei țări Ungaria exportă 70% din totalul mierii destinate exportului. În același timp Ungaria importă anual 1600 tone miere.
Marea problema a filierei apicole europene de est este situatia modesta a apicultorilor, spre exemplu în 2007,Ungaria a vândut mierea de salcâm sub prețul pieței mondiale.
În medie , în Ungaria se produc circa 20 kg mire/ familia de albine, apicultorii profesioniști, care într-un sezon apicol își transportă stupii și la 7-8 culesuri pot produce 50-70 kg miere/ stup.
Consumul de miere pe cap de locuitor este de 500grame, consumându-se anual 5.000 tone, Ungaria numărând 10 milioane locuitori.
În 2008, prețul mierii de salcâm în vânzarea directă a fost de 4 euro/kg.
În general, un muncitor în apicultura ungară, câștigă aproximativ 480 euro/ luna.
Apicultorii maghiari își schimbă reginele, în general, tot la doi ani, la sfârșitul culesului la salcâm și/sau după recoltarea mierii. În 2008 existau 41 de crescători de mătci autorizați, oficial neputându-se produce decât mătci din rasa carnoliană (carnica).
Ungaria deține un singur centru de cercetare apicol aflat in localitatea Godol, situată la 30 km de Budapesta, in perioada anilor 60-70, șeful acestui centru de cercetare fiind Orosi Pal Zoltan.
Foarte important pentru apicultorii maghiari este Programul național apicol, prin care beneficiază de circa 4 milioane euro, 75% din fonduri mergând direct la aceștia, putându-și procura utilaje pentru transhumanță, regine, tratamente împotriva varroa.
Prin programul stabilit pentru perioada 2007-2010, jumătate din fonduri sunt destinate luptei contra varroa.
Principalele probleme a apiculturii ungare sunt considerate a fi prețul la miere și varroa jacobsoni.
Cu privire la prețul mierii, Ungaria produce de 5 ori mai multa miere decât consumul intern, neputând vinde toată cantitatea de miere produsă direct la consumator, neavând astfel puterea de a influenta prețul mondial care, considera președintele apicultorilor maghiari - Peter Brosz, este dictat de țările Americii de Sud. Pentru apicultura ungară, varroa jacobsoni a reprezentat întotdeauna o gravă problemă.
În anul 1983 Congresul mondial al APIMONDIA s-a desfășurat în Ungaria.
Apicultura în Ungaria - 2008