articole

bulletMierea toxică

Mierea toxică - Ce este mierea toxică?


.Mierea toxică este produsă ca rezultat al hrănirii albinelor de pe anumite specii de plante, plante ce secretă un nectar cu proprietăți toxice.
.Una dintre aceste plante este tutu (Coriaria arborea), un arbust întâlnit, pe scară largă,
în Noua Zeelandă.

tutu Coriaria arborea

 

Foto 1. Tutu (Coriaria arborea).

 

 

Otrava provine din tutu dar mierea toxică nu este produsă de albinele ce vizitează florile de tutu în căutare de nectar sau polen, ci mai degrabă de albinele ce adună mana produsă de o insectă (Scolypopa Australis sp. ), un purice ce suge seva acestor plante și secretă mana.vine hopper Scolypopa Australis


 

Foto 2. Vine hopper (Scolypopa Australis sp.)

 

 

Mana este un lichid dulce produs din pantele de tutu ce conțin tutină (eng. „tutin”), o membră a grupului de picrotoxine. Toxina nu are nici un efect asupra albinelor iar mierea de mană toxică este, din punct de vedere chimic, foarte similară mierii florale și nu poate fi deosebită prin gust, aspect ori miros de alte mieri non-toxice. Toxina nu poate fi degradată prin încălzire ori procesare a mierii. Toxinele par a fi foarte stabile, iar multe cazuri de otrăvire au apărut la oameni care au consumat miere care era veche de câțiva ani. Mulți oameni au fost uciși, spitalizați de-a lungul anilor, din cauză că au consumat miere toxică.
.Atât mierea în fagure cât și mierea extrasă poate fi otrăvitoare. Mierea în fagure prezintă un risc mai mare deoarece este mâncată direct din fagure, prin acesta șansele de a consuma miere cu o concentrație mare de tutină fiind sporite. Mierea toxică extrasă este, atunci când este procesată, deseori amestecată cu alte mieri, prin aceasta reducându-se concentrația în toxină.
.În timp ce tutina și derivata ei, hyenanchina (eng. hyenanchin), sunt extrem de toxice pentru oameni, doar câteva zone din Noua Zeelandă produc, în mod regulat, miere toxică. Aceste areale includ Peninsula Coromandel , Eastern bay of Plenty (EBOP) și Marlborough Sounds.

 

Pentru a se produce miere toxică, toate din următoarele condiții sunt necesare:
- concentrație mare de tufișuri de tutu/ alte plante ce secretă nectar cu toxine;
- un mare număr de insecte – purici de plante;
- vreme caldă și umedă pentru a permite insectelor să se stabilească pe tutu/ alte plante (ploaia le poate spăla de pe plante),
- o absență a unei surse de hrană mai atractivă pentru albine, în mod uzual cauzată de secetă;
- prezența albinei melifere (Apis mellifera) întreținută pentru producția de miere.

 

Managementul Riscului
.Perioadele de risc, în Noua Zeelandă, sunt de la sfârșitul lui decembrie (EBOP) și mijlocul lui ianuarie până la sfârșitul lui aprilie în regiunile Coromandel și Marlborough Sounds.

.Apicultorii trebuie să limiteze riscul de a obține miere conținând tutină sau altă toxină prin:
- mutarea stupilor și înlăturarea magaziilor de miere conținând miere pentru consumul uman înainte de perioada de risc, ori prin
- monitorizarea atentă a plantelor tutu/a altor producătoare de mană toxică, a insectelor de pe aceste plante și a condițiilor de cules pe o rază de 3-5 km în jurul stupinei unde mierea este produsă.

 

Simptome de otrăvire
.Simptomele includ vomit, delir, pierderea echilibrului, excitabilitate ridicată, stupoare, comă și convulsii violente. Aceste toxine din miere pot fi letale, ori îmbolnăvesc persoana respectivă foarte tare. Este în mod general acceptat că chiar o linguriță (aproximativ 10ml) de miere toxică poate avea un efect sever asupra sistemului nervos uman.

 

Reducerea riscului de producere a mierii toxice
.Este în interesul apicultorilor pentru a lua toate măsurile pentru înlăturarea mierii din stupi în zonele de risc în așa fel încât să se prevină orice otrăviri a oamenilor, să se evite publicitatea negativă și posibilele plângeri de tragere la răspundere.
.În toate regiunile unde tutu sau alte plante cu nectar toxic și puricii de plante sunt în număr mare, apicultorii trebuie să minimalizeze posibilitatea de a se stoca miere de mană toxică în stupi. Albinele culeg pe o rază de 3-5 km de stupină, în special în anii secetoși, iar mana toxică poate fi prezentă în regiunile respective chiar dacă nu e observată în imediata vecinătate a stupinei.
.Plantele trebuie monitorizate pentru a observa prezența puricilor pe ele. Mana poate fi observată foarte ușor pe frunze și staminele plantelor, apărând ca picături foarte mici și lipicioase.

.Când numărul puricilor de plante este mare, pot fi remarcați pe mană, ca un mucegai negru.

.Verificați prezența albinelor, la fel a viespilor, dacă adună mană.
.Toată mierea în surplus trebuie luată din stupi imediat ce se termină culesul de nectar, ori mai devreme dacă este cea mai mică posibilitate ca mana toxică să fie colectată. Ca o soluție alternativă, stupii pot fi înlăturați din zonele din care se colectează mană toxică. Dacă mierea produsă în perioadele de risc trebuie stocată și folosită pentru hrănirea albinelor mai târziu, în sezon, ramele cu miere suspectă trebuie marcate cu grijă astfel încât să nu fie extrase din greșeală. Ramele cu miere pentru hrănire trebuie date la albine cu mult înainte de începerea noului sezon de producție de miere în așa fel încât albinele să consume integral această miere, să nu înlăture mierea de surplus din cuib, dată pentru hrănire, și să o urce în magazinele cu miere.
.Apicultorii trebuie să considere extragerea celei mai mari părți din mierea aflată în cuibul cu puiet înainte de perioada de risc, lăsând doar 3-4 rame cu miere, în așa fel încât mierea strânsă în timpul perioadei de risc să fie stocată în totalitate în cuib, pentru hrana albinelor. Această miere din cuibul cu puiet poate fi stocată pentru hrănirea ulterioară a albinelor ori folosită pentru a forma nuclee și colonii noi, pentru sporirea numărului de stupi sau în operațiunile de înlocuire a mătcilor vârstnice.

.Niciodată nu trebuie ridicate ramele cu miere din cuib în magaziile cu miere în timpul perioadei de risc.
.Nu mâncați miere luată din stupii sălbatici aflați în zonele cu risc! Este responsabilitatea apicultorului să nu ofere spre vânzare miere toxică.
.Vă rugăm să fiți conștienți de potențialul de producere a mierii toxice în regiunile cu risc și anii favorabili!

 

Albinele și mierea toxică în istorie și pe glob
.Albinele au fost folosite în războaie, date despre folosirea lor sunt tocmai de pe vremea romanilor. Aceștia au încărcat în catapulte și tras în inamici cu stupi. Alte înregistrări datează din Evul Mediu, când diferite armate au aruncat cu stupi de albine în atacatori – în special de pe zidurile castelelor. De asemenea s-au folosit în Primul Război Mondial și în Războiul din Vietnam.

.Cât despre mierea toxică, aceasta are o istorie îndelungată. Primele referințe se întâlnesc în scrierile lui Xenophon Grecul (aprox. 400 î.Hr.), care a descris efectul consumării de către soldați a mierii toxice. Incidentul a avut loc pe teritoriul actual al Turciei, lângă Trebizonde. Soldații se întorceau în Grecia, în Cypru dintr-o campanie în Imperiul Persic („Retragerea celor 10000”), când au întâlnit stupi, de la care, firește, le-au furat mierea. Xenophon a indicat că soldații care au consumat mierea și-au pierdut simțurile, s-au purtat ca niște persoane bete și au prezentat vomă. O referință ulterioară a indicat că mierea din acea regiune a fost folosită, de asemenea, împotriva armatei romane, în timpul lui Pompei. Heptakometes a lăsat vase cu miere de-a lungul drumului ca și “tribut” pentru armata care înainta în teritoriu. Soldații care au mâncat mierea și-au pierdut simțurile și au fost înfrânți cu ușurință de Heptakometes. Sursa acestei mieri toxice, în Orientul Mijlociu, este Rhondodendron ponticum sau Rhondodendron luteum.

Rhondodendron r.luteum

.Foto 3. Rhododendron ponticum .Foto 4. Rhododendron luteum


.Plinius (XXI,XLV) a descris mierea inducătoare-de-nebunie din această regiune ca și meli moenomenon („miere nebună”) și de asemenea a menționat (XXI, XLVI) o miere medicinală din Creta, miraculum mellis sau „mierea minunată” (Halliday 1922; Ransome 1937). În "Homeric Hymn to Hermes" (sec.VI-VIII) se face referire la melissae sau oracolele cu albine din Muntele Parnassos, în Delphi, care puteau face profeții doar după ce se ingera meli chloron sau „miere verde”, poate „mierea nebună” a lui Plinius. Se crede că sursa mierii meli moenomenon a fost Rhodeodendron ponticum L. (foto 3), ce conține glucose toxice numite andromedotoxine ori grayanotoxine (Krause 1926; Plugge 1891; Wood, et al. 1954), substanțe găsite și la alte specii de Ericaceae, în special la Kalmia latifolia L – Laurul de munte, o altă plantă a cărei miere a provocat otrăvire (Howes 1949; Jones 1947).

kalmia latifolia

 

 

 

 

 

 

 

Foto 5. Kalmia latifolia L

 

.În Japonia, responsabilă de intoxicații frecvente cu miere toxică (Kohanawa 1957; Tokuda și Sumita 1925) a fost Tripetalieia paniculata (Sieb. Et Zucc). În această miere, de asemenea, s-au detectat grayanotoxine (Tsuchiya et al. 1977).

.O altă glucoză toxică este ericolina (eng. ericolin) este conținută de Ledum palustre L, mierea obținută ca urmare a culesului de nectar la această plantă fiind, de asemenea, toxică pentru oameni (Koslova 1957; Palmer-Jones 1965).

Ledum palustre

 

 

 

 

 

 

 

Foto 6. Ledum palustre L

 

. Atât L.palustre și L.hypoleucum Kam, sunt folosite ca și inebriante șamanice de triburile tunguste din Siberia (Brekhman și Sam 1967). Ceaiul din Rhododendron groenlandicum are, potrivit indienilor Kwakitutl, proprietăți narcotice (Turner și Bell 1973), planta având conținut de ericolină și grayanotoxine.

Rhododendron groenlandicum

 

 

 

 

 

 

 

Foto 7. Rhododendron groenlandicum


.Solanaceae este o familie de plante cunoscute atât ca inebriante șamanice cât și producătoare de miere toxică.

.Otrăviri cu miere, în Ungaria, au fost cauzate de cules la Atropa Belladonna L. ori Fatura metel L., în amblele mieri fiind găsiți alcaloizi (scopolomină – eng.scopolomine și hiosciamină – eng. Hyoscyamine , Hazslinszky 1956).

Atropa bellandona

 

 

 

 

 

 

 

Foto 8. Atropa Belladona L.

 

.Simptome de otrăvire în Polonia au fost de la Datura inoxia, în miere găsindu-se scopolamină (eng. scopolamine) (Lutomski, Debska and Gorecka 1972).

Datura inoxia

 

 

 

 

 

 

 

Foto 9. Datura inoxia.


.În South Carolina (S.U.A) otrăviri au avut loc din cauza alcaloidului gelsemină (eng. gelsemine), regăsit în nectarul de la Iasomia galbenă (eng. Yellow jassamine), Gelsemium sempervirens (L.) Aiton. Simptomele au inclus amețeală, dezechilibru (Kebler 1896).

Gelsemium sempervirens

 

 

 

 

 

 

 

Foto 10. Gelsemium sempervirens.


.În Brazilia mierea inebriantă luată de la albina fără ac Trigona recurva este numită feiticeira ('vrăjitoarea') sau vamo-nos-embora (hai să mergem!') în aluzie la clătinare, la condiția de jumătate de beție în care se cade după ce se consumă această miere (Ihering 1903(4)). Mierea albinei fără ac argentiniană (Melipona sp.), Mombuca, are efecte inebriante, datorită faptului că albinele culeg nectar din flori cu proprietăți narcotice (Spegazzini 1909).
.Mierile toxice oreceroch și overecepes se întâlnesc în Chiquitos, Bolivia; de asemenea o miere delicioasă, omocayoch se spune că are proprietăți inebriante asemenea lichiorului (D'Orbigny 1839);
.O miere paraguiană a fost caracterizată “atât de intoxicantă cât aqua vita” (Schwarz 1948).
Deci sunt cel puțin trei categorii de phytotoxine psihoactive ce pot fi regăsite în mierile toxice– alcaloizii indol și tropan și glucozele și, de asemenea, în nectarul din care sunt făcute (Baker 1977, Baker and Baker 1983). Canabinoide psihoactive sunt în polenul de marijuana, Cannabis Sativa L.
(Paris, Boucher and Cosson 1975).

Cannabis sativa

 

 

 

 

 

 

 

Foto 11. Cannabis sativa.

 

.Toxinele din polen pot fi izolate de albine în miere, cum sunt toxinele din nectar ori din mană. Nectarul de canabis conține, de asemenea, canabinoide, ceea ce confirmă convingerile crescătorilor de marijuana, că mierea de marijuana este psihotropică.

.În Statele Unite prezența mierii toxice a fost semnalată pentru prima dată în Philadelphia, în 1790, când un copil a murit din cauză că a mâncat miere. De asemenea sunt relatări de cazuri din timpul Războiului Civil și relatări între anii 1940 și 1960. În Virginia un apicultor a devenit grav bolnav după ce a consumat miere din stupii săi. A stat 6 zile în spitalul local. În mierea prelevată s-a descoperit două graianotoxine (eng. grayanotoxins – toxine care atacă sistemul nervos, ducând la o depolarizare prelungită a nervului) într-un nivel suficient de mare pentru a cauza probleme medicale foarte serioase. Pe baza perioadei din an, a regiunii de unde s-a produs mierea și toxinele găsite, sursa mierii toxice pare a fi Kalmia latifolia (Mountain laurel – Laurul de munte). Acest tip de miere toxică nu este frecvent întâlnit, se pare să fie produs/raportat la 20-30 de ani.
.Sunt un număr de alte plante care produc nectar ce conține toxine variate. Câteva din dintre acestea sunt :
Rugina (eng. Tansy ragwort) - Senecio jacobaea și

Tansy ragwort Senecio jacobaea

 

 

 

 

 

 

 

Foto 12. Senecio jacobaea.


Măselarița (eng. Egyptian henbane) - Hyoscyamus niger.

Egyptian henbane Hyoscyamus niger Maselarita

 

 

 

 

 

 

 

Foto 13. Hyoscyamus niger.


.Mierea toxică, produsă din anumite plante, are proprietăți psihoactive. Vechii maiași pre-columbieni Yucatecan, produceau, în mod intenționat, o miere psihoactivă din Turbin corymbosa (Rivea corymbosa), o plantă cu proprietăți inebriante, miere ce o foloseau în ritualul balché.

 

Foto 14.Turbin corymbosa

Rivea corymbosa Foto 15.Rivea corymbosa

 

.Acești maiași venerau zei ai albinelor cum ar fi Ah-Muzen-Cab, „Marele Lord Albină”, ce poate fi văzut coborând și astăzi, deasupra intrării în templele-piramidă de la Tulúm și Coba, casele lui ancestrale. În prezent îndulcim medicamentele amare cu siropuri de zahăr, însă albinele, colectând nectare toxice din flori se poate să fi preparat, în mod natural, și concentra un medicament-drog îndulcit, pentru delectarea celor care l-au venerat pe Ah-Muzen-Cab.
.Tradiția spune că faimosul Oracol din Delphi a fost revelat de un roi de albine. Câțiva cercetători susțin că revelațiile, previziunile lui Pythia, preoteasa templului lui Apollo din Delphi au fost stimulate prin inhalarea vaporilor vizionari de Măselariță (Hyoscyamus niger L.), ce ieșeau dintr-o crăpătură în pământ din care ieșea abur, în care planta a fost aruncată și deasupra căreia preoteasa era suspendată (Ratsch 1987).

.Se spune că un trandafir poate fi veninos… Chiar și o femeie frumoasă poate avea un caracter groaznic, tot așa și unele flori pot fi toxice. Pot avea un nectar toxic chiar și unele plante de grădină, cum ar fi Rhododendrons și florile migdalilor, de asemenea.
.Albinele sunt răspunzătoare de polenizarea a cel puțin o treime din plantele de cultură de pe Pământ. Dar sunt albinele capabile să determine dacă un nectar conține toxine sau nu? Acesta le afectează abilitatea de a poleniza plantele?
.Modul în care toxinele din nectar influențează dorința albineli melifere de a mânca nectar floral a fost investigată de o echipă de cercetători condusă de Dr. Geraldine Wright (Universitatea Newcastle). S-a descoperit că albinele sunt înzestrate cu abilitatea de a face conexiuni între aproape orice culoare, formă, textură sau miros cu hrana.
.Analizele privind genomul albinei au arătat că albinele melifere au, relativ, puține gene pentru receptorii gustului comparat cu alte insecte evoluate, de mărime similară, cum ar fi cele aparținând ordinului Diptera (care include muștele și țânțarii). De asta cercetătorii s-au gândit că poate albinele au o nevoie scăzută de a depista și învăța despre toxine, chiar dacă unele nectare florale sunt toxice. Cercetările noi au continuat ideea echipei lui Wright conform căreia albinele ar putea avea abilitatea de a detecta toxinele, chiar dacă nu sunt capabile să le guste. Echipa a descoperit că atât nivelul de carbohidrați și de toxine prezente în nectar influențează memoria albineli melifere în învățarea mirosurilor. Albinele au învățat să nu reacționeze la mirosuri legate de toxine la 20 de minute după ingerarea toxinelor, și acest comportament va fi menținut până la 24 de ore după primul contact cu toxina. Așadar albinele prima dată trebuie să ia o doză de gust neplăcut înainte de a învăța cum să evite florile „rele”.

 

.Dincolo de efectele inebriante/narcotice a unor sorturi de miere, trebuie să dăm o atenție sporită efectului nociv al mierilor toxice, alcaloizii și alte substanțe nocive conținute de acestea prezentând un risc major pentru sănătate.

Bibliografie:

Animal Products Group, Information pamphlet:

http://www.nzfsa.govt.nz/animalproducts/publications/info-pamphlet/bee-products/toxic-honey.htm?print

Newsletter:

http://www.ibiblio.org/pub/academic/agriculture/entomology/beekeeping/general/bees_history/toxic_honey.txt

Jonathan Ott,Economic Botany 52(3):260 -266,1998.

The Delphic Bee: Bees and toxic honeys as pointers to psychoactive and other medicinal plants:

http://leda.lycaeum.org/?ID=16834

Stefan Anitei,Why Honey Is Not Poisonous?
Bee's ability to avoid toxic flowers:

http://news.softpedia.com/news/Why-Honey-is-Not-Poisonous-50898.shtml

Surse imagini:

Coriaria arboreea:

http://static.panoramio.com/photos/original/3431749.jpg

Vine hopper:

http://farm3.static.flickr.com/2008/2191633703_223c4b18f9.jpg

Rhododendron ponticum:

http://en.wikipedia.org/wiki/File:Rhododendron-by-eiffel-public-domain-20040617.jpg

Rhododendron luteum:

http://www.rhodoland.nl/fotos/R.luteum.jpg

Kalmia latifolia L:

http://www.fs.fed.us/wildflowers/regions/eastern/DollySods/images/kalmia_latifolia_lg.jpg

Ledum palustre L:

http://www.saxifraga.de/foto_bot/ledum_palustre.jpg

Rhododendron groenlandicum:

http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/7/72/Rhododendron_groenlandicum.jpg

Atropa belladona:

http://www.naturfoto.cz/fotografie/ostatni/rulik-zlomocny-31931.jpg

Datura inoxia:

http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/3/32/Datura_inoxia_8239.jpg

Gelsemium sempervirens:

http://upload.wikimedia.org/wikipedia/commons/f/fa/Gelsemium_sempervirens3.jpg

Cannabis sativa:
http://4.bp.blogspot.com/_rvtJWq988pA/RiNlsZRJ2lI/AAAAAAAAACM/1H-DvXzyeXo/s320/Cannabis+female+flowers.jpg

Senecio jacobaea:

http://oregonstate.edu/dept/nursery-weeds/weedspeciespage/tansy_ragwort/flower_750.jpg

Hyoscyamus niger:

http://www.apoitalia.it/manifestoECO&EQUO.htm

Turbin corymbosa:

http://www.southamericasflowers.com/images/rivea-corymbosa.jpg

Rivea corymbosa:

http://www.jardimenteogeno.com/loja/images/Rivea%20flowers.JPG

mailRadu Vancea