Nosemoza la albine - Nosema apis şi Nosema ceranae

Prima descriere a nosemozei este făcută la începutul secolului 20 de omul de ştiinţă german Zander.            Nosemoza e o boală ce afectează albinele adulte, în general albinele peste 15 zile,  ventricolul albinelor mai tinere neavând încă un mediu propice dezvoltării şi înmulţirii sporilor de nosemoză.            Nosema apis se transmite de la albină la albină sub forma sa de rezistenţă, sporul. În ventriculul albinei adulte sporii germinează, emit un filament care va pătrunde în celulele peretelui ventricular. În acest fel ,în peretele ventricular se înmulţeşte numărul de spori de Nosema, peretele ventricular fiind distrus, pierzându-şi rolul său digestiv (sporul de Nosema prezintă un perete dur ce îl protejează de condiţiile găsite în intestinul albinei), astfel se produce diareea , iar albinele slăbesc.                         Compoziţia chimică a hranei poate influenţa germinarea sporilor de nosemoză. Când sporii intră în intestinul mediu al albinei, ei germinează sub influenţa sucurilor intestinale. Numeroşi stimuli chimici provoacă germinaţia sporilor de Nosema şi este posibil ca modificarea mediului chimic înconjurător (un pH mai scăzut) să influenţeze germinarea sporilor; pe de altă parte valoarea pH-ului mierii este foarte scăzută, de 3,2-4,5, situându-se în medie la cca. 3,9 (Crane, 1975).            Nosemoza este un ucigaş tacit al familiilor de albine, un protozoar care afectează toate cele trei caste ce formează familia de albine. Este o boală greu observabilă, incidenţa bolii fiind foarte crescută primăvara. Prin zborurile de curăţire se evită infestarea ridicată a stupilor cu sporii de nosemoză, care astfel sunt eliminaţi , odată cu dejecţiile, în afara stupului. Nosema apis este favorizată de temperaturile scăzute de la început de primăvară, de familie slab îngrijite, familiile puternice peste iarnă, care beneficiază de hrană corespunzătoare fiind mai puţin vulnerabile la această formă de nosemoză. Se cunoaşte faptul că, mătcile puternic afectate de nosemoza îşi întrerup ponta şi mor după circa 6 luni de la infestare.          Declinul populaţiei în primăvară se produce repede şi insidios, albinele fiind slăbite si nu pot zbura.         Nosema apis s-a răspândit pe scară mondială (Nixon, 1982), dar nu este considerată o problemă importantă în climatul tropical şi subtropical (Wilson şi Nunamaker, 1983). În clima temperată, infectarea cu Nosema apis trebuie considerată o boală serioasă. În condiţiile climei temperate N. apis are un efect negativ important asupra capacităţii de producţie a coloniilor de albine (Farrar, 1947; Fries, 1984), precum şi asupra supravieţuirii coloniei afectată de această boală în timpul iernii (Farrar, 1942; Fries, 1988a). Problemele legate de înlocuirea mătcii se adaugă la daunele economice provocate de parazit (Farrar, 1947).          La îmbolnăvirea gravă cu nosemoză sunt expuse, se pare,  în primul rând familiile de albine infestate cu Varroa (cu un nivel de infestare în acel moment), cele care beneficiază de hrană puţin bogată în proteine, condiţiile climaterice jucând de asemenea un rol important. Se ştie faptul că, după un an bogat în producţia de polen incidenţa a nosemozei este mult scăzută.         Familiile de albine afectate de Nosema, indiferent de nivelul de infestare, se vor dezvolta mai greu în primăvară, în ciuda vremii favorabile. Experimente efectuate în Minnesota (SUA) sugerează faptul că pe albinele moarte în iarnă se găseau în medie aproximativ 1 milion de spori de Nosema( Musen 2002).         De asemenea nosemoza duce la atrofierea  glandelor hipofaringiene a albinelor doici, astfel încât cantitatea de lăptişor de matcă destinată creşterii puietului scade, rezultând o perturbare a procesului de reproducţie în familiile  de albine(Wang şi Moeller în 1969 şi 1971).         În anul 1996, s-a descoperit un nou tip de nosemoză, în mierea albinelor din rasa Apis cerana, originară din Asia ( Apis cerana denumită si Albina Indiană este o albină de dimensiuni mici,ce populează sudul si sud estul Asiei), numită Nosema ceranae. Până în prezent sunt puţin cunoscute simptomele  exacte ale acestei noi forme de nosemoză.         Cercetătorii chinezi au raportat în anul 2005 un nou caz de Nosema ceranae, de această dată la Apis mellifera ,descoperit în Taiwan. Tot în anul 2005, cercetători spanioli au demonstrat că Nosema ceranae a fost prezentă la albinele speciei Apis mellifera. Pe teritoriul Franţei Nosema ceranae a fost observată în anul 2002. În Spania cazurile de nosemoză au crescut constant de la 10 % în anul 2000, la peste 20% în următorii ani, ajungându-se la un procent îngrijorător, de peste 50% în anul 2004.Procentul mare de mortalitate prezent la coloniile de albine din Spania, în perioada amintită,se pare că a fost din cauza infestării familiilor de albine cu Nosema ceranae, Nosema apis fiind puţin incriminată în acest caz.         În Germania, de asemenea, în anul 2005 s-au înregistrat mortalităţi ridicate în familiile de albine, cauzate de noul tip de nosemoză apărut în Europa, Nosema ceranae.        Nosema ceranae , în ultimii 10 ani s-a transmis de la Apis cerana la Apis mellifera într-un ritm alarmant, azi fiind răspândită pe majoritatea continentelor. Boala şi-a făcut apariţia chiar şi în zone izolate(insule), răspândirea sa în toată lumea fiind aproape sigură.  Nosema ceranae este o boala cu  virulenţă ridicată, cauzând mortalităţi însemnate familiilor de albine. Din punct de vedere economic, Nosema a fost considerată, în anul 2005, în Australia, cea mai gravă boală a familiilor de albine.        Nosema apis si Nosema ceranae aparţin clasei Microsporae, o clasă de paraziţi care infectează marea majoritate a insectelor, de asemenea şi alte nevertebrate, ajungându-se până la  mamifere.        Numărul de spori de Nosema ceranae, în corpul unei albine infestate, poate depăşi 10 milioane de spori. Pentru a izbucni o infecţie intr-o familie de albine sunt suficienţi un număr de 100 de spori Nosema ceranae.           Un studiu  efectuat de cercetători suedezi, în anul 2002, vine să dărâme ceea ce s-a împământenit deja, faptul că mediul acid nu este propice dezvoltării nosemozei. Cercetătorii în cauză spun că acidificarea hranei albinelor melifere nu ar avea nici o influenţă asupra predominării sau dezvoltării nosemozei (Eva Forsgren, I. Fries). După Pedersen(1981), hrana acidă ar reduce  incidenţa puietului văros.            Polenul stocat în paneraşele albinelor şi depozitat ulterior în celulele fagurilor pare a fi un important rezervor patogen, în ceea ce priveşte răspândirea nosemozei în familiile de albine(Mehr et al., 1976; Moffet et al., 1978; Gilliam et al., 1988; Chen et al., 2006). Sporii de Ascosphaera apis par a supravieţui în păstură timp de cel puţin 12 luni (Hale şi Menapace, 1980). În anul 1989, s-a demonstrat că polenul depozitat în celulele fagurelui diferă din punct de vedere biochimic faţă de polenul proaspăt ,cules de albine,de pe flori. Rezistenţa sporilor de Nosema în păstură pare a fi un factor epidemiologic important în transmiterea agentului patogen de la o generaţie de albine la alta. Într-un experiment realizat de Higes, în anul 2007, după ce familiilor de albine li s-a administrat o doză individuală de 125000 spori de nosemoză ,moartea subită a acestora a intervenit după 8 zile de la infestare. O posibilă transmitere a sporilor de Nosema de la o familie la alta este auto-contaminarea, realizată în timpul colectării de polen şi a depozitării acestuia în celulele fagurilor.          La începutul acestui secol, incidenţa nosemozei în Europa a crescut în mod dramatic, cu pierderi mari de efective de albine.          Cu ceva timp în urmă se credea că Nosema ceranae , în Europa , e prezentă doar în estul continentului, însă cu trecerea timpului, această boală a fost asociată de către cercetători tot mai mult, cu CCD (collony collapse disorder – sindromul dispariţiei coloniei). Nosema ceranae e prezentă şi în America de Nord, unde CCD face în continuare ravagii. Oamenii de ştiinţă caută răspunsuri la întrebări de genul: dacă Nosema ceranae poate provoca CCD de la sine , sau la acest sindrom contribuie o serie de factori( varooa, IAPV, pesticidele, stresul).         În prezent Nosema ceranae este prezentă pe 4 continente( America de Nord, America de Sud, Asia şi Europa). Date prezente sugerează o limitare a răspândirii Nosema apis în vestul Europei şi în Australia, posibil datorită răspândirii tot mai mari a Nosema ceranae la Apis mellifera.            Răspândirea rapidă a Nosema ceranae în lume îşi are cauzele în primul rând comerţului cu produse apicole şi albine vii. Nosema ceranae este implicate de asemenea în scăderea însemnată din America de Nord a numarului de apidae din genul Bombus spp. Microsporidia implicată în acest caz fiind Nosema bombi, agent patogen larg raspandit în Europa(Tay et al., 2005); Nosema bombi nu parazitează albina meliferă (van den Eijnde and Vette, 1993).            În decursul anilor, apicultorii au observat o schimbare în modul de acţiune a nosemozei, albinele murind subit în timpul iernii (Faucon et al., 2002; Higes et al., 2005), în general Nosema se manifestă în timpul primăverii.           Mortalităţi din cauza nosemozei, se intâlnesc în fiecare an, iar zborurile albinelor, în regimul climatic temperat al  Europei, la temperaturile de circa 4 grade Celsius, poate fi un semn al infestării familiilor de albine cu nosemoză.          Atât Apis mellifera cât şi Apis ceranae sunt afectate de Nosema ceranae. Cercetările efectuate par a arăta că cel putin până în moment  Apis cerana este afectata doar de Nosema ceranae;          Date privind raspandirea nosemozei pe glob, sub cele două forme ale sale, Nosema apis si Nosema ceranae, folosindu-se metoda PCR-RFLP (identificarea ADN-ului patologic, prin secvenţierea sa):   Statul Agentul patogen Specia de albină gazdă Anul prelevării de probe A. AFRICA Zimbabue N. apis A. mellifera 2002 B. AMERICA DE NORD si SUD, CARAIBE Brazilia   N. apis A. mellifera 1997 N. ceranae A. mellifera 2006 Canada N. apis A. mellifera 1996 Martinica N. ceranae A. mellifera 2005 SUA   N. apis A. mellifera 1996 N. ceranae A. mellifera 2004 C. ASIA       China N. ceranae Apis cerana 1994 Indonezia   N. apis Apis cerana 1994 N. apis A. mellifera 1994 Taiwan   N. ceranae A. mellifera 2004 N. ceranae Apis cerana 2005 Vietnam N. ceranae A. mellifera/ Apis cerana 2006 D. EUROPA si ORIENTUL APROPIAT Danemarca   N. apis A. mellifera 1988 N. apis   si N. ceranae A. mellifera 2006 Finlanda   N. apis A. mellifera 1996 N. ceranae A. mellifera 2006 Franta N. ceranae A. mellifera 2005 Germania N. apis si N. ceranae A. mellifera 2006 Grecia N. ceranae A. mellifera 2005 Irlanda N. apis A. mellifera 2005 Israel N. apis A. mellifera 1997 Italia   N. apis A. mellifera 1997 N. ceranae A. mellifera 2006 Serbia N. ceranae A. mellifera 2006 Spania   N. apis A. mellifera 2004/2005 N. ceranae A. mellifera 2004/2005 Suedia   N. apis A. mellifera 1996 N. apis si N. ceranae A. mellifera 2006 Elvetia   N. apis A. mellifera 1997 N. ceranae A. mellifera 2005 UK N. apis A. mellifera 1996/2006 Ungaria N. apis A. mellifera 1994 E. AUSTRALIA Australia N. apis A. mellifera 1996 Noua zeelanda N. apis A. mellifera 1996/2006 Localizarea pe glob a nosemoezei: Nosema apis şi Nosema ceranae.   Prezenţa  Nosemei ceranae pe teritoriul României este încă necunoscută, însă luând în calcul modul de răspândire a acestei boli, prezenţa sa în familiile de albine din România nu este exclusă.         Sporii de Nosema apis , respectiv de Nosema ceranae sunt foarte greu de diferenţiat(fiind necesară utilizarea tehnicilor de biologie moleculară,  cea mai folosita este numită metoda PCR- identificarea AND-ului patogen),  având forma unor corpusculi ovali strălucitori, mai laţi la polul posterior, lungi de 5-6 microni şi laţi de 2,5-3 microni.        Razele solare distrug sporii  de Nosema apis din mediul uscat după 15-32 de ore, iar din cel umed după 37-51 de ore. Îmbunataţirea vremii nu duce la posibila vindecare a  albinelor de Nosema ceranae, acest protozoar producând necazuri în familiile de albine nu doar în perioada de primăvară. Creşterea temperaturii duce la germinarea sporilor de Nosema ceranae. În schimb Nosema apis îşi incetează activitatea pe timp de vară, cand temperaturile sunt ridicate.        Fumidil-B, s-a dovedit printre puţinele medicamente eficiente în această boală, totuşi Fumidilul nu distruge în totalitate sporii de Nosema, infecţia putând continua.       Protofilul, un produs natural de provenienţă românească, are de asemenea eficienţă în combaterea nosemozei, fiind folosit mai  mult ca metoda profilactică.      Fumidil B este un antibiotic, care e permis în diverse ţări pentru tratatea nosemozei, dând rezultate mulţumitoare. În Europa utilizarea Fumidil B este interzisă deoarece este un antibiotic şi reziduurile se regăsesc în miere (dacă este administrat în porţii reduse şi familiile consumă integral hrana medicamentoasă administrată, mierea depusă sub formă de rezerve nu se mai contaminează). Tratamentul cu fumidil B este autorizat în America şi Canada, folosindu-se chiar şi impotriva CCD-ului. Cercetari efectuate în Canada în anul 2007, au dus la concluzia că, totuşi, eficienţa Fumidilului  B în cazul Nosemei ceranae e foarte scazută (Geoffrey R. Williams).         Deşi nu sunt  extrem de virulente, tipurile de nosemoză se încadrează în rândul pandemiilor, putând provoca slăbirea puternică a coloniilor de albine ,ducând la serioase daune economice.       Produsele apicole provenite de la familii de albine infestate cu nosemoză (ambele forme de nosemoză) sunt apte pentru consum, formele de nosemoză nefiind contagioase pentru om. Bibiliografie http://cals.arizona.edu/ento/courses/ento446_546/readings/Higes_2008.pdf http://www.moraybeekeepers.co.uk/N&Views/nosema_ceranae__denmark.htmhttp://www.moraybeekeepers.co.uk/N&Views/nosema.htm http://maarec.cas.psu.edu/bkCD/Bee_Diseases/Nosema.html http://insects.suite101.com/article.cfm/nosema_spp_honeybee_parasites http://www.api-connaissance-sanitaire.fr/nosemose.htm http://blogabeilles.affaire-gaucho-regent.com/ http://cba.stonehavenlife.com/2008/09/fall-treatment-for-nosema/ http://www.beesfordevelopment.org/info/info/disease/nosema-ceranae-a-new-thre.shtml http://www.fortnet.org/NCBA/Nosema_ceranae_EmergentPathogen_Apis_mellifera_2007_.pdf

Autor: Rareş Pintea, 16.01.2009.