Aparatul reproducător mascul este compus din: testicule, canale deferente, vezicule seminale, glande mucoase, canal ejaculator şi penis.

Testiculele sunt situate în cavitatea abdominală, între tubul digestiv şi cord, fiind fixate, în abdomen, prin intermediul a două ligamente. Au culoarea galbenă, un aspect neuniform, la exterior sunt învelite într-o tunică iar în interior conţin aproximativ 200 tuburi producătoare de spermă (testiole) care se deschid la capătul canalului deferent într-o cameră comună.

Dezvoltarea maximă a testiculelor este atinsă în stadiul de larvă, în stadiul de adult dimensiunile testiculelor reducându-se.

Dimensiunea testiculelor				Grafic
		larvă	adult
1	lungime	5mm	2,75mm
2	grosime	1,6-1,8mm	0,28mm
3	înălţime	1,6mm	0,9mm

Canalele deferente sunt tuburi subţiri prin care materialul seminal produs de testiole ajunge în veziculele seminale.

Vezicula seminală este partea dilatată a canalelor deferente, rolul acesteia fiind de a colecta şi păstra sperma. Se termină într-un canal scurt care se deschide pe partea dorsală a glandei mucoase, la baza acestei glande. Peretele canalului deferent şi a glandei mucoase dispune de o musulatură foarte puternică, stratificată pe două sau trei nivele. Înspre lumen peretele este format dintr-un strat de celule epiteliale secretorii, înalte. Daca în vezicula seminală aceste celule produc un lichid cu proprietăţi nutritive şi cu rol de suspensie pentru spermatozoizi, în glanda mucoasă celulele epiteliale produc mucusul.

Glandele mucoase, elemente accesorii ale aparatului reproducător, sunt de forma unor pungi şi se deschid la limita de intersecţie a veziculelor seminale cu canalul ejaculator. Secreţia glandelor mucoase are un pH uşor alcalin iar în contact cu aerul sau apa se coagulează. Împreună cu secreţia veziculelor seminale formează lichidul spermatic. Mucusul secretat de aceste glande are rol de diluare a spermei, înlesnind astfel eliminarea ei în momentul ejaculării.

Canalul ejaculator se prezintă sub forma unui tub lung, subţire şi fără musculatură ce uneşte capetele unite ale glandelor unite cu capătul anterior al penisului. Comunicarea canalului ejaculator cu glandele se realizează în momentul împerecherii datorită acţiunii musculaturii glandelor.

Penisul (endofalusul) este situat în partea ventrală a abdomenului, anterior ajunge până în dreptul segmenului III abdominal. Reprezintă organul copulator, este voluminos şi se compune din:

- vestibul, ce se deschide la exterior prin falotremă; suprafaţa membranoasă a pereţilor interni ai vestibulului este acoperită cu spiculi mărunţi, orientaţi posterior;

- coarne şi cervix, două formaţiuni asemănătoare unor pungi largi şi ascuţite la capete; cervixul conţine spiculi mărunţi, ca şi vestibulul;

- bulbul, porţiunea terminală, umflată a penisului în care se deschide canalul ejaculator. Are pereţii subţiri, netezi la interior, dorsal şi posterior prezintă două plăci chitinoase, tari, alungite, orientate cu vârfurile înspre partea posterioră; este plin cu o masă de secreţie glandulară şi cu spermatozoizi; se deschide în cervix printr-un orificiu de formă triunghiulară.

Aparatul reproducător femel este constituit din: ovare, oviducte pare, oviduct impar, vagin şi punga spermatică.

Ovarele sunt două organe voluminoase, piriforme, situate în partea superioară a abdomenului, deasupra guşii.Sunt formate fiecare din 150-180 ovariole (tuburi ovariene) la matcă şi din 2-12 ovariole la albina lucrătoare. Pe traiectul lor se pot observa strangulaţii ce corespund ovulelor în diferite stadii de dezvoltare: la vârful tubului ovarian sunt ovogoniile, în continuare ovocitele, iar în ultima parte, ovulele. În sezonul activ, pentru o pontă de 1500 ouă pe zi, fiecare ovariolă produce cc. 4-5 ouă.

Oviductele pare şi oviductul impar realizează legătura între ovare şi vagin şi au rol în eliminarea ovulelor. La matcă sunt dispuse sub forma literei Y şi, histologic,sunt diferite între ele.

Pereţii oviductelor pare sunt subţiri, formaţi doar dintr-un fascicul foarte slab de fibre musculare unistratificate ce formează săculeţi delicaţi, cu cute orientate longitudinal, ce permit creşterea substanţială a volumului. La matca tânără oviductele sunt foarte alungite însă după începerea pontei ele se contractă, iar ovarele cresc în dimensiuni.

Oviductul impar dispune de o musculatură foarte puternică, iar segmentul transversal al lui (ce are o deschidere anterioară de 0,33mm) nu se mai poate lăţi aproape deloc. Din această cauză oul (ce are diametrul de 0,39-0,42mm) în momentul trecerii prin acest oviduct ia o formă elipsoidală.

 

Spermateca este situată deasupra oviductului impar, respectiv desupra vaginului, având în partea anterioară aparatul vulnerant (acul). Constituie rezervorul pentru depozitarea spermei, având diametrul de 1,2-1,3mm şi un volum de cc.1mm³. Suprafaţa spermatecii este strălucitoare, argintie. Peretele spermatecii este tare, transparent şi acoperit la exterior de o reţea fină de trahei cu rol de aprovizionare cu oxigen a spermatozoizilor din lichidul seminal aflat în spermatecă. La mătcile virgine, nefecundate, conţinutul ei este un lichid limpede, ca apa,iar la cele împerecheate, fecundate, lichidul din interiorul spermatecii are un aspect albicios, aspect dat de mănunchiurile de spermatozoizi din interiorul ei.

 

Ductul spermatic (ductus spermaticus) realizează legătura între spermatecă şi oviduct. În porţiunea încovoiată a acestuia este înconjurat de fascicule musculare puternice ce contribuie la transportul spermei în spermatecă, acţionând ca o adevărată pompă, şi, probabil, intervin în eliberarea spermei. În duct se deschid două canale ale glandelor mucoase ale spermatecii, glande ce îmbracă spermateca la exterior şi a căror secreţie are rol nutriviv pe perioada depozitării spermatozoizilor pentru mai mulţi ani şi care acţionează, totodată, ca un "activator" a migrării acestora.

Oviductul impar se deschide în punga genitală. Aceasta este formată dintr-o porţiune exterioară (punga copulatoare - bursa copulatrix) ce se deschide la baza acului şi o porţiune situată anterior, vaginul.

Vaginul reprezintă ultima porţiune a aparatului reproducător femel.

Este format dintr-un perete elastic, pliat, cu adâncituri. Datorită elasticităţii sale forma lui se poate schimba cu uşurinţă, în funcţie de extensia abdomenului. Orificiul vaginal, legătură lui cu camera acului, este o fantă transversală ce apare ca o umflătură cutată în mijlocul bursei copulatrix, fiind închisă în poziţie de repaus.
Diametrul orificiului vaginal este de 0,65-0,68mm.