Din categoria bolilor micotice fac parte:

ascosferoza (puietul văros);

aspergiloza (puietul pietrificat)

melanoza.

Ascosferoza (puietul văros)

Ascosferoză este o micoză ce atacă puietul căpăcit şi necăpăcit şi apa­re în familiile insuficient îngrijite, de regulă în lunile aprilie-mai, creşte ca intensitate în iunie şi regenerează în iulie-august.
Etiologie

Agentul patogen este o ciupercă numită Ascosphaera apis care are micelii de ambele sexe. Când cele două tipuri de micelii se întâl­nesc rezultă ascele, nişte formaţiuni capsulare care conţin spori şi a căror viabilitate este foarte mare. Ciuperca se dezvoltă foarte bine la tempera­tura de 20-30°C, sporii având o mare putere de conservare (10-15 ani); rezistă la acţiunea vaporilor de formol şi a fumului de sulf.
Contaminarea se face pe cale bucală, prin intermediul albinelor care îndepărtează puietul bolnav şi transmit astfel boala altor larve sănătoase. Dezvoltarea micozei este favorizată de temperatura şi umiditatea care se întâlnesc în familiile de albine slabe. Primul puiet atacat de Ascosphaera apis este cel de trântor, deoarece acesta se află la periferia fagurilor, unde umiditatea este mai crescută şi căldura mai redusă, apoi se extinde asupra puietului de lucrătoare şi chiar pe cel din botci.

 

Simptome

Larvele se înnegresc, îşi pierd segmentaţia, pielea se aspreşte şi se acoperă pe tot corpul cu un miceliu alb, rămânând liber numai capul larvei, care apare ca un buton uscat. Larva moare, iar în urma evaporării apei, îşi reduce volumul, se usucă, devine dură asemănătoare unor pietricele de var, de unde şi denumirea populară de "puiet văros". Culoarea ei este albă-gălbuie, atunci când a fost parazitată cu un miceliu de un singur sex, fie verde murdar, atunci când miceliile s-au contopit şi au dat naştere la corpi fructiferi.

Puietul mumifiat este răspândit neregulat pe suprafaţa unui fagure şi nu aderă de pereţii celulei, putând fi scos de albine. Larvele îndepărtate din celule sunt răspândite în faţa urdinişului sau pe scândura de zbor, boala fiind astfel foarte repede recunoscută de apicultor.     

Tratamentul

se face cu rezultate mulţumitoare cu Micocidin şi Codratin. În funcţie de mărimea populaţiei de albine şi de intensitatea infecţiei se administrează câte 100-150 g Micocidin, prin împrăştiere cu mâna peste rame. Tratamentul se repetă de 3-5 ori, primele două tratamente făcându-se la interval de 3-4 zile, iar ultimele la 7 zile. Dacă infecţia este gravă se poate administra şi sub formă de sirop (1 kg Micocidin la un litru de apă), de 3 ori, câte 250 ml, concomitent cu primele trei administrări de Micocidin pulbere.
Codratinul se poate administra fie amestecat cu zahăr pudră în proporţie de 25 g la un kg zahăr, fie dizolvat în soluţie de zahăr (30 g zahăr la un litru apă), în proporţie de 25 g preparat la un litru soluţie. În funcţie de mărimea familiei de albine şi intensitatea infecţiei, se administrează 100-120 g preparat diluat în zahăr pudră, cu mâna sau cu o sită printre rame, peste albine.

Tratamentul se aplică de 4-5 ori, primele două tratamente la interval de 3 zile, ultimele la interval de 5-7 zile.
Când infecţia micotică este mai intensă, concomitent cu pudrarea se administrează câte 250 ml sirop cu Codratin în hrănitor.
Codratinul dizolvat în soluţie de zahăr mai poate fi administrat şi cu ajutorul unui aspirator, câte 200 ml pentru o familie, tratându-se astfel toate ramele cu sau fără puiet pe ambele părţi de 5-6 ori. Primele două tratamente la interval de 3 zile, ultimele la interval de 5-7 zile.
Se recomandă ca acest produs să nu se administreze în timpul culesurilor principale, iar fagurii goi de la rezervă, din stupinele infectate, înainte de a fi introduşi în stup, să fie aspersaţi sau stropiţi cu o soluţie de zahăr cu Codratin şi lăsaţi să se usuce.
Tratamentul se aplică la primele semne de boală sau în stupinele care în anul precedent au avut micoză înainte de apariţie. "Institutul de Cercetare şi Producţie pentru Apicultură", producătorul acestui medicament, mai recomandă ca în situaţia în care după vindecarea clinică apar din nou factori favorizanţi dezvoltării micozelor, să se intervină cu una sau două administrări cu Codratin pentru a preveni recidiva.
În cazul în care în stupină apare odată cu această boală şi loca americană sau europeană, în Codratinul diluat cu pudră de zahăr se adaugă 2,5 g teramicină sau oxitetraciclina, se omogenizează şi se presară printre rame, peste albine, respectând acelaşi protocol ca şi în cazul micozei.

De asemenea schimbarea mătcii familiilor bolnave este o măsură recomandată pentru eradicarea bolii.

 

Aspergiloza (puietul pietrificat)
Aspergiloza este o boală micotică ce atacă larvele, nimfele şi albinele adulte. Este o boală foarte periculoasă, transmisibilă omului, căruia îi atacă mucoasele oculare şi cele ale aparatului respirator. Ea apare mai rar decât ascosferoză, dar evoluţia şi implicaţiile ei sunt mult mai grave.

Etiologie

Boala este provocată de ciuperca Aspergillus flavus şi uneori de Aspergillus niger. Miceliul acestor ciuperci, de culoare verzuie, respectiv negricioasă, produce spori a căror rezistenţă la acţiunea factorilor fizici sau chimici este destul de scăzută. Astfel, ele sunt distruse prin încălzire la 60°C timp de 30 de minute şi de dezinfectanţii comuni, cum ar fi fenol 2,5 %, sublimat corosiv 1‰, formol 5 %.
Contaminare: Ciuperca Aspergillus flavus este foarte răspândită în natură şi albinele vin frecvent în contact cu ea. Pătrunsă în cuib, boala se extinde asupra puietului şi albinelor vii, contaminarea făcându-se pe cale bucală odată cu consumul de nectar, polen sau apă infectată. Miceliul traversează peretele intestinal, se înmulţeşte, distruge organele interne şi provoacă moartea albinei.
Aspergiloza apare în familiile de albine mai ales după un cules abundent de polen, când datorită netasării corespunzătoare a acestuia în celule, păstura este cuprinsă de ciupercă.

Evoluţia bolii este agravată de acţiunea factorilor nefavorabili de mediu, în special de umiditate.

Simptome

La început, ciuperca se dezvoltă pe fagurii cu păstură şi albine moarte, după care trece pe larve care se deshidratează, devin de consistenţă dură (puiet pietrificat) şi capătă culoare gălbuie, dacă sunt invadate de micelii lipsite de formaţiuni spongioase, sau culoare galbenă-verzuie, dacă miceliile au spori. Miceliul care le înconjoară aderă strâns la pereţii celulei, aşa încât larvele nu pot fi extrase de către albine, iar apoi ciuperca se extinde şi pe suprafaţa fagurelui, pe diferite porţiuni.
La albinele adulte, miceliul de nuanţă verzuie apare pe suprafaţa corpului, în spaţiile dintre inelele abdominale. Albinele bolnave de aspergiloză devin la început neliniştite, apoi prezintă mişcări anormale, cad de pe faguri, nu pot zbura, paralizează şi mor.

 

Tratamentul

este identic cu cel aplicat în cazul ascosferozei, iar în cazul în care sunt atacate şi albinele adulte, întreaga familie se arde. Deoarece, aspergiloza se poate transmite şi la om, provocând grave afecţiuni, se recomandă ca personalul care vine în contact cu albinele bolnave, să poarte mască de tifon, îmbibată într-un antiseptic sau cel puţin în apă, pentru a-şi proteja căile respiratorii.

 

Melanoza

Este o boală care afectează aparatul genital al mătcii şi glandele salivare ale albinelor lucrătoare.

Etiologie

Agentul patogen este ciuperca Melanosella mors apis, care creşte numai pe medii speciale de cultură. El se localizează, în special, în ovare.
Contaminarea se face pe cale bucală, mai întâi la albinele lucrătoare, apoi agentul se înmulţeşte în glandele salivare şi de aici se transmite odată cu lăptişorul de matcă.

Simptome

Mătcile atinse de melanoză prezintă inapetenţă, încetează treptat depunerea ouălor, au abdomenul mărit, mobilitate redusă, cad de pe faguri, iar la extremitatea anală prezintă un dop cu excremente uscate. Mor după câteva zile. Ele au ovarele atrofiate şi pline cu aglomerări pigmentare de nuanţă închisă. Melanoza afectează mătcile indiferent de vârstă şi se pare că ea este influenţată de unii factori de mediu şi, în special, de timpul rece şi umed.
Mierea de mană care provoacă tulburări toxice în organismul albinelor favorizează declanşarea melanozei, existând posibilitatea ca boala să fie introdusă în stup odată cu mierea de mană.

Tratamentul

medicamentos nu a fost elaborat încă, motiv pentru care se recomandă înlocuirea mătcilor bolnave şi crearea unor condiţii optime de dezvoltare a familiilor de albine.