Propolisul

 

 

	propolisul este folosit de albine la astuparea crăpăturilor din stup mai mici de 3-5 mm; temperatura optimă pentru recoltarea propolisului este de peste 20°C deoarece la această temperatură materia vâscoasă din care este format propolisul este mai moale şi poate fi colectată şi descărcată cu o mai mare uşurinţă de către albine; densitatea propolisului este de 1,112-1,136, cel mai frecvent 1,127; în funcţie de temeratura la care este expus, propolisul îşi modifică starea de agregare şi proprietăţile:
	Temperatura Ce se întâmplă cu propolisul devine dur şi fără miros sub 15°C 30-37°C se înmoaie 70-78°C se topeşte 100°C devine lichid
	solventul cel mai eficace în dizolvarea propolisului este alcoolul etilic în concentraţie de 95°; în propolis au fost identificate până în prezent 149 substanţe componente; compoziţia chimică a propolisului este:
	Elementul % Răşini şi balsamuri 50-55 Ceară, din care: 30   ceară A (asemănătoare cerii propriu-zise) 17 ceară B (asemănătoare cerii de origine vegetală) 6 Uleiuri eterice 15 Polen 5 Substanţe minerale 0,5-2 Substanţe azotoase (18 aminoacizi) 1-2 Flavonoide (21flavone, flavonoli şi flavonone)   Zaharuri şi enzime (glucoză, fructoză, melezitoză, vitaminele A, B, E, C şi PP - transhidrogenaze)   Impurităţi (fragmente de ţesuturi vegetale de pe mugurii plantelor, perişori de pe corpul albinelor, impurităţi mecanice încorporate la recoltare de către apicultor)   - propolisul nu conţine lipide, protide şi hormoni;
	proprietăţile organoleptice ale propolisului:
	Caracteristici Condiţii de admisibilitate Aspect masă solidă Culoare brun-cafeniu, mai închis sau mai deschis, cenuşiu-verzui, culoare omogenă sau cu aspect marmorat pe secţiuni Consistenţă vâscoasă, lipicioasă, frământat lasă urme Miros plăcut, caracteristic de răşină Puritate urme de impurităţi abia vizibile cu ochiul liber
	propolisul are proprietăţi bactericide şi anestezice care depăşeşc cu mult acţiunea cocainei (de 3,5 ori) şi a novocainei (de 5,2 ori) - (după Prokopiwicz); conţinutul bogat în uleiuri eterice sporeşte aceste proprietăţi anestezice; flora microbiană a aerului aflat la o distanţă de 200m de stupină este mult mai mare, aerul din prisacă fiind purificat de eterurile volatile din propolis; tot datorită acestei acţiuni antimicrobiene a eterurilor volatile, aerul din interiorul stupului cât şi cel până la o distanţă de 2m de stup este purificat (după A. Derevici şi I.Petrescu) indiferent de provenienţa geografică a propolisului, în acesta se regăsesc 5 tipuri de microstructuri de suprafaţă şi 2 tipuri de interior, ceea ce tinde să demonstreze că microstructura lui nu se schimbă şi nu depinde de locul geografic de unde este recoltat; rolul albinelor lucrătoare este determinant în formarea structurii acestui produs al stupului; fagurii naturali conţin între 5-10% propolis, încorporat de albine în momentul constuirii lor; de la un stup, într-un sezon apicol, se poate recolta prin folosirea colectorului de propolis între 200 şi 300g propolis.