bullet Albina și familia de albine

.

.. Cuibul familiei de albine

.Cuibul este spațiul în care trăiește și se perpetuează familia de albine.

.În stare naturală, sălbatică, albinele își construiesc cuibul în scorburile copacilor, sub streașina caselor, în poduri, în crăpăturile stâncilor sau în orice alt loc care le oferă spațiu suficient pentru creșterea puietului și le feresc de interperii.

.Omul exploatează albinele în stupi primitivi sau sistematici. Interiorul unui stup populat este ocupat cu faguri clădiți din ceara secretată de glandele cerifere ale albinelor lucrătoare, fiecare fagure fiind alcătuit din mai multe mii de celule de forma unor prisme hexagonale, cu fundul în formă de piramidă triunghiulară. Celulele sunt așezate spate la spate pe cele două fețe ale fagurelui, astfel că fiecare față a fundului unei celule alcătuiește o parte din fundul a trei celule de pe partea opusă. fagure în secțiuneFundul celulei are astfel o formă triromboidală, unghiul celui mai mare romb fiind de 109°, iar a celui mai mic 70°32'. Albinele au preferat pentru construcția celulelor forma hexagonului regulat deoarece această formă geometrică are perimetrul cel mai mic, are un număr mai mare de pereți comuni, ceea ce economisește material la construcția lor și asigură cea mai mare rezistență la rupere în cazul umplerii inegale a celulelor înlăturate.

Fagurii sunt așezați vertical și șunt, în general, paraleli. Distanța dintre faguri este de 12mm, acest spațiu permițând trecerea cu ușurință a albinelor și efectuarea diferitelor lucrări în stup. În restul stupului spațiul necesar circulației este de 8mm, spațiile mai mari decât această dimensiune fiind blocate de către albine cu construcții de ceară iar spațiile mai mici propolizate.

.Grosimea fagurelui clădit este, în medie, 25mm.

.Fagurii noi construiți au culoarea albă, alb-gălbuie, dar pe măsură ce sunt crescute generațiile de albine devin bruni apoi negrii, ca urmare a tegumentelor rezultate în urma năpârlirii larvelor și nimfelor ce aderă de pereții celulelor. Acumularea, cu fiecare generație de albine crescută, a acestor tegumente, duce la micșorarea diametrului și a adâncimii celulelor, motiv pentru care albinele le alungesc. La fagurii noi, grosimea pereților celulelor este de 0,35-0,40mm iar la cei vechi este de 0,80mm. Acumularea de cămăși nimfale și de excremente eliminate de larve duce la îngroșarea fundurilor fagurilor vechi, la creșterea lor în greutate. Astfel, după 6 generații de puiet, masa fagurilor se dublează, iar după 17 generații, se triplează. Aceste transformări, la fagurii vechi, de dimensiune a celulelor precum și acumularea, în ceară, a bacteriilor și altor agenți patogeni, precum și a diferitelor substanțe folosite în tratamente are efecte negative asupra vigurozității albinelor (albinele eclozionate din acești faguri sunt mai mici), sănătății (acești faguri sunt sursă de infecție pentru puiet) și productivității albinelor.

.La stupii sistematici fagurii sunt prinși în rame de lemn, putând fi astfel scoși din stup, examinați, așezați apoi la loc și poate fie extrasă mierea din ei fără a distruge fagurele.

.Pe fagure sunt mai multe tipuri de celule. După mărime, formă și destinație, celulele pot fi categorizate în: celule de lucrătoare, de trântori, de mătci (botci) și celule intermediare.

 

. Celulele de albine lucrătoare sunt întrebuințate la creșterea puietului albinelor lucrătoare și la depozitarea rezervelor de hrană (miere și polen). Diametrul acestor celule este de 5,38-5,42mm, latura 3mm și o adâncime de 12mm (celulele în care se cresc puiet) sau 16mm (celulele folosite la depozitarea mierii). În funcție de vechimea fagurilor, grosimea pereților și volumul celulei de lucrătoare se modifică astfel:

 

Tipul fagurilor Grosimea pereților celulei Volum
Faguri noi 0,12mm 0,282 cm3
Faguri vechi (10-12 generații puiet) 0,18-0,20mm 0,250 cm3

 

Capacitatea de stocare a celulei de lucrătoare este de 0,40-0,43g miere și 0,19-0,20g polen.

Un fagure Dadant are între 8000-9000 celule de albine lucrătoare; pe 1dm2 de fagure sunt între 800-850 celule.

 

. Celulele de trântori servesc la creșterea puietului de trântor și, în perioadele de cules intens, la depozitarea mierii. Se găsesc, de obicei, pe partea laterală și inferioară a fagurilor.Sunt mai mari decât celulele de lucrătoare, diametrul mediu al acestor celule fiind de 6,6mm (cu limite de 6,25-6,70) și adâncimea de 13-16mm. Pe 1dm2 de fagure sunt 520 celule de trântori.

 

. Celulele de matcă (botci) sunt construite și folosite de către albine la creșterea larvelor de matcă. ..Numărul acestora variază în funcție de necesarul de mătci al familiei. Când familia de albine roiește, sunt crescute câteva sute de botci, pe marginile laterale și de jos a fagurilor (botci de roire). Când familia își schimbă liniștit matca sau când a pierdut-o în mod subit (e orfană) albinele cresc doar câteva botci, în mod frecvent pe partea centrală a fagurelui (botci de schimbare liniștită și botci de salvare). Cele mai bune sunt botcile de schimbare liniștită deoarece larvele sunt hrănite din timp cu lăptișor de matcă iar mătcile obținute din aceste botci sunt mătci dezvoltate deoarece au beneficiat din timp de hrana larvară, au fost crescute de la vârsta optimă. Mătcile obținute din botcile de salvare sunt mătci mai mici, frecvent au abdomenul triunghiular, nu sunt de calitate deoarece albinele, în disperarea lor, văzându-se orfane, iau în creștere și larve cu o vârstă mai mare de 3 zile.

botci.La interior botcile sunt de formă cilindrică iar la exterior au forma unei ghinde. Diametrul lor este de 10-21mm iar adâncimea acestora este de 20-25mm. Culoarea lor este aproximativ aceeași ca a fagurelui pe care sunt clădite deoarece albinele aduc și secretă prea puțină ceară nouă, preferând să folosească ceara celulelor mărginașe. În primele zile, până la căpăcire, suprafața exterioară a botcilor este netedă și foarte subțire dar după ce albinele căpăcesc botca încep s-o îngroașe cu un strat de ceară, pe care conturează baza unor celule mici și astfel botcile iau forme diferite. Pe timpul unui cules intens botcile sunt aproape acoperite de fagurii albi, noi, crescuți pe lângă ele, albinele având nevoie de spațiu pentru depozitarea nectarului.

.În mod obișnuit, după ce mătcile au ros căpăcelul de ceară din vârful botcii și au eclozionat, botcile sunt distruse de către albinele lucrătoare.

 
.În afară de celulele de lucrătoare, trântori și matcă albinele clădesc și celule de trecere. Acestea sunt celule de formă neregulată, aflate la locul de întâlnire dintre cele trei tipuri de celule principale. De asemenea mai clădesc celule de fixare a fagurelui de leațurile ramei.
 

.Cuibul,pentru o mai bună ventilație, este stabilit de către albine în dreptul urdinișului și ste format din mai mulți faguri, în care se găsesc ouă, puiet în diverse stadii de dezvoltare (necăpăcit sau căpăcit), albine și provizii de hrană (miere și păstură). Albinele își organizează cuibul, în mod natural, astfel: pe fagurii centrali, unde regimul termic este propice creșterii și dezvoltării, se află puietul. Cantitatea de puiet descrește spre fagurii periferici, astfel că ansamblul celulelor ocupate de ouă, larve și nimfe ia o formă aproximativ sferică (primăvara și toamna) sau elipsoidală (vara). În fagure, deasupra puietului și lateral de acesta, albinele depozitează păstură și miere sub formă de coroniță. Pe măsura apropierii de marginile laterale ale cuibului, cantitatea de hrană crește ajungând ca pe fagurii mărginași să se găsească doar miere și păstură.

.Ordinea în cuibul de puiet este dată de modul în care matca își organizează, metodic, ponta. Ea nu-și depune ouăle la întâmplare în celulele goale întâlnite ci ocupă în mod sistematic spațiul disponibil, pornind depunerea ouălor din fagurele mijlociu al cuibului, mergând din centrul lui către margini, în cercuri din ce în ce mai largi, sub forma unor inele concentrice. Când cercul de pe fața fagurelui pe care ouă este suficient de larg, ea trece și depune ouă pe cealaltă față a fagurelui, apoi trece pe cei doi faguri alăturați, din stânga și din dreapta fagurelui mijlociu. Acolo însă cercul ocupat cu ouă este mult mai restrâns față de primul fagure.

larveStadiile de aceeași vârstă a puietului sunt foarte bine grupate pe faguri, ceea ce permite reglarea, de către albine, a temperaturii și umidității optime creșterii puietului. Albinele mențin în cuib o temperatură de 33-35°C și o umiditate relativă de 75-80°C. Sunt însă și cazuri în care, din cauza temperaturilor exterioare scăzute care urmează imediat după o perioadă caldă, primăvara, și a faptului că nu sunt destule albine acoperitoare pentru încălzirea puietului, a cuibului extins pe mai mulți faguri, puietul să nu mai fie suficient încălzit , să se răcească și să moară. Albinele elimină din celule, în scurt timp, acest puietul mort. Pentru izolarea cuibului, în special primăvara și toamna, albinele propolizează intens crăpăturile ce apar în stup.

În perioadele lipsite de cules, pentru economisirea rezervelor de hrană, albinele pot distruge puietul de trântor.

.În perioada optimă pentru dezvoltarea cuibului, cu surse de nectar și polen din abundență și temperatură exterioară confortabilă (în jurul datei de 15 iunie), fagurii unei colonii însumează aproximativ 120dm2 de puiet. Odată cu scăderea în intensitate a culesului, suprafața ocupată cu puiet se reduce la cca. 70-80dm2 cu puiet. Către sfârșitul sezonului activ, după 15 august, în cuib sunt doar 40-50dm2 puiet.

 
.. Hrana albinelor
.Hrana albinelor constă din nectarul prelucrat în miere, polenul prelucrat în păstură și din lăptișorul de matcă. Pe lângă aceste produse, albinele, ca să trăiască, consumă și apă.
 

. Nectarul este secretat de glandele nectarifere ale florilor. Este un produs complex ce se prezintă sub forma unei soluții dulci, glucidice, având o concentrație de zahăr diferită, în funcție de specia de plantă care l-a produs, de umiditatea și temperatura aerului (condițiile de climă). Cel mai concentrat nectar îl produc plantele melifere la care tubul corolei lipsește, în condiții de temperatură ridicată și umiditate scăzută. Albinele preferă nectarul în concentrație de 50%.

Pentru detalii privind compoziția nectarului, consultați pagina Nectarul, mierea de la Centrul statistic.

.Nectarul este aspirat din flori cu ajutorul trompei și depozitat în gușă.

albina la miere Ajunse la stup, culegătoarele regurgitează nectarul colectat și îl dau altor albine, sau, în cazul unui cules de mare intensitate, cum este cel de salcâm, îl depozitează, singure, direct în celule.

Transformarea nectarului în miere se face pe cale fizică (prin ventilație, prin intermediul căreia se realizează eliminarea surplusului de apă până la o concentrație de 18%) și pe cale biochimică (transformarea zaharozei în fructoză și glucoză prin acțiunea invertazei elaborate de glandele faringiene ale albinelor mai în vârstă de 21 zile). Pentru ca procesul de evaporare a apei să se desfășoare mai repede, nectarul este împrăștiat de albine în cât mai multe celule, astfel suprafața de evaporare este mai mare.Regurgitarea repetată a nectarului favorizează transformarea nectarului în miere, nectarul îmbogățindu-se cu diferitele substanțe din glandele salivare ale albinelor tinere.Pentru albine, mierea reprezintă unica sursă de energie.

 

. Polenul, denumit și "pâinea albinelor" este recoltat de pe flori cu piesele bucale, grăuncioarele de polen fiind umectate și lipite cu miere regurgitată din gușă, preluat apoi cu picioarele anterioare și depozitat pe panerașele picioarelor posterioare sub formă de ghemotoace.

polen pastura

.Odată ajunsă în stup, albina depozitează polenul cules în celulele fagurelui. Ea introduce pintenul de la membrul mijlociu pe sub sferulă și se debarasează astfel de ghemotocul de polen, după care îl presează cu capul, pentru eliminarea aerului. După ce două treimi din celulă sunt ocupate cu polen tasat, albinele pun deasupra acestuia un strat subțire de propolis. În timpul unui cules intens celulele sunt completate cu miere până la umplere și apoi sigilate cu un capac de ceară. În lipsa aerului polenul intră într-un proces de fermentație lactică transformându-se în păstură.

.Pentru detalii privind compoziția polenului și a păsturii, consultați pagina Polenul de la Centrul statistic.

 

. Apa este un component vital al hranei albinei, fiind un element indispensabil vieții.

Corpul albinelor este format din apă în proporție de 75-80%. Hemolimfa are un conținut de 90% apă.

Apa consumată de albine provine din nectar sau de la sursele de apă disponibile în zonă. Ea participă la producerea lăptișorului de matcă și la reglarea temperaturii cuibului în zilele călduroase de vară (albinele sacagițe aduc apă în stup și, prin ventilare, cuibul se răcește).

 
pagina anterioara pagina urmatoare
familia de albine imagine sus
pag.2