Capitolul VI
Lucrări ce se efectuează iarna în stupină

.....În general, lucrările privind îngrijirea familiilor de albine pe timp de iarnă se rezumă ia crearea condițiilor care să asigure albinelor o deplină liniște și înlăturarea tuturor cauzelor care ar tulbura ritmul caracteristic de viață al lor.
Principalele lucrări care se efectuează iarna în stupină sunt:

1. Prevenirea deranjării și neliniștirii albinelor
.....Pe toată perioada iernii se urmărește ca familiile să nu fie deranjate de păsări de curte, ciocănitori, pițigoi etc., unele dintre acestea aducând mari pagube stupinei. Șoarecii reușesc deseori să pătrundă în stupi producând adevărate ravagii. Pe lângă consumarea proviziilor de miere și păstură ei strică și fagurii încât nu se mai pot folosi, înghit și albine vii datorită faptului că ele nu se mai pot apăra ca în sezonul cald. Din acest motiv, acolo unde se constată că șoarecii au pătruns în cuiburile unor familii (cadavre de albine fără capete sau roase, prezența excrementelor de șoarece, rumeguș de ceară în cantitate exagerată pe fundul stupului la urdiniș) devine necesară intervenția apicultorului pentru evacuarea șoarecilor.

2. Supravegherea modalul de iernare a familiilor de albine prin controale auditive
.....Modul de iernare și starea unei familii pot fi apreciate cu ușurință prin "ascultare", fără a se recurge la deschiderea stupului.
.....La cercetarea familiilor de albine, sau la orice intervenție în interiorul stupilor în care acestea sunt adăpostite, se va recurge numai în situații excepționale, când viața familiei în cauză este amenințată de lipsa de provizii, de îmbolnăvire sau alte stări anormale ce nu se pot înlătura din afară. Ascultarea familiilor de albine în lunile de iarnă se face o dată la 3-4 săptămâni, apropiind urechea de peretele din față al stupului.
ascultarea stupilor iarna

 

 

 

Ascultarea stupilor iarna.

.....Unii crescători de albine se folosesc, în același scop, de un tub de cauciuc lung de 1m, având diametrul interior de 0,8-1 cm, iar alții de stetoscopul medical. Introducerea unuia dintre capurile tubului pe urdiniș și a celuilalt capăt în ureche, sau folosirea stetoscopului permite perceperea și interpretarea zumzetului albinelor:
- zumzetul moderat și uniform arată că familia de albine este în stare bună și că iernarea decurge normal;
- bâzâitul puternic arată că familia este în suferință;
- zumzetul slab, însoțit de zgomotul asemănător foșnetului frunzelor, înseamnă că familia este înfometată. Aceasta se întâmplă nu numai când familia a intrat în iarnă cu provizii suficiente, ci și atunci când s-a terminat hrana din celulele fagurilor unde s-a format ghemul de iarnă. Din cauza temperaturii scăzute (în stupii orizontali și cei verticali cu un singur corp) ghemul nu s-a putut deplasa pe fagurii alăturați, plini cu provizii și nici în partea opusă a fagurilor respectivi unde proviziile sunt intacte.
.....Când zumzetul este foarte slab sau nu se percepe aproape deloc, se va interveni, fără abuz însă, prin lovirea cu mâna a peretelui din față al stupului.
.....Dacă albinele răspund printr-un zumzet puternic, care însă încetează imediat, înseamnă că familia iernează în condiții bune. Zumzetul prelung, neuniform în intensitate și "plângător" indică absența mătcii. Din cauza neliniștii provocate de lipsa mătcii familia consumă mai multe provizii, se îmbolnăvește de diaree, se epuizează și adeseori piere în întregime. Când în stupină există mătci de rezervă, îndreptarea familiei de albine se face astfel: cuibul familiei orfane se descoperă, după ce, în prealabil stupul a fost transportat într-o încăpere unde temperatura este de aproximativ +15°C, însă numai atât cât se poate da într-o parte diafragma și primul fagure cu albine pentru a se introduce în spațiul gol creat fagurii, albinele și matca dintr-un nucleu. Când nu există nuclee cu mătci de rezervă, familia de albine orfană se unește cu altă familie mai slabă care are matcă, procedându-se la fel.
.....Aprecierea modului de iernare a albinelor se poate face și după aspectul diferitelor resturi, după cantitatea de albine moarte găsite pe jos, în fața urdinișului, după resturile scoase de pe fundul stupului și aspectul lor.
.....Mortalitatea exagerată a albinelor se datorează fie faptului că familia a iernat cu prea multe albine-vârstnice, fie uzurii organismului lor din cauza unor boli.
.....Prezența albinelor umede, mucegăite, arată că în stup este prea multă umiditate.
.....Cadavrele de albine fără capete sau roase, prezența excrementelor de șoareci, arată că acești periculoși dăunători au pătruns în stup.
.....Rumegușul și albinele moarte se scot de pe fundul stupului cu o sârmă îndoită la un capăt în unghi drept. Rumegușul de fagure se păstrează ca materie primă de ceară sub formă de bulgărași pentru extracția conținutului de ceară în primăvară. Separarea albinelor moarte din rumegușul de faguri se face cu ajutorul unei site. Albinele moarte se strâng și se ard.
.....Dacă albinele au abdomenul umflat și se văd pete de diaree la urdiniș sau pe scândura de zbor, înseamnă că familia de albine respectivă este pe cale de a se îmbolnăvi sau este deja bolnavă de diaree din cauza proviziilor de calitate inferioară sau a consumului exagerat de hrană ca urmare a condițiilor nefavorabile de iernare.
.....Prezența cristalelor printre cadavrele de albine dovedește că mierea din fagurii pe care iernează albinele s-a cristalizat. Din contră, acolo unde mortalitatea este neînsemnată și rumegușul de faguri nu este umed, înseamnă că iernarea decurge normal.
.....Completarea proviziilor în cuiburile familiilor slab aprovizionate, precum și aprovizionarea celor lipsite de hrană în sezonul rece se face mai ușor când la rezerva stupinei există faguri cu miere căpăcită de calitate superioară. Pentru această operație, stupul cu familia ce trebuie ajutată se duce mai întâi într-o încăpere încălzită. Aici i se înlătură capacul, împachetajul și mai apoi podișorul. Observând poziția ghemului, avem grijă ca fagurele cu miere să fie introdus într-o margine a lui, în așa fel încât celulele cu miere să fie în contact cu albinele, în cazul când pe cei doi faguri mărginași între care urmează să se introducă fagurele cu miere se găsesc puține albine, atunci el se introduce peste încă o ramă, spre mijlocul cuibului, unde se află mai multe albine, în asemenea cazuri se face câte un orificiu de trecere prin mijlocul fagurilor cu puține albine și cel cu provizii (de grosimea unui degetar) prin care albinele de pe fagurii mărginași pot trece și se pot alătura restului de albine din ghem. în cazul în care se administrează familiei zahăr candi, șerbet, turte, nu mai este necesară aducerea stupului într-o încăpere încălzită, administrarea făcându-se direct pe vatra stupinei.
.....În continuare, iată câteva rețete de preparare a turtei din miere cristalizată și a șerbetului de zahăr:
a) Turta din miere cristalizată și zahăr (dupa C. Antonescu).
..... Majoritatea sortimentelor de miere cristalizează (mai repede mierea de răpită, zmeură, floarea-soarelui) iar zahărul tos este și el format din cristale. Formarea turtelor având în componența lor aceste două ingrediente cristalizate trebuie să țină seama de faptul că albinele consumă doar în parte turta dacă conține cristalele mari (atât de miere cristalizată, cât și de zahăr), restul, cristalele grosiere, aruncându-le pe fundul stupului, iar când timpul permite, scoțându-le chiar afară din stup. Pentru a preveni această situație se procedează astfel:'se folosește la prepararea turtei doar miere lichefiată sau granulată fin (având consistența untului) și zahăr pudră măcinat sau pisat fin. Mierea cristalizată se lichefiază în bain-marie. Pentru a nu se denatura calitățile mierii - pierderea prin încălzire excesivă a enzimelor și vitaminelor - apa încălzită în care se țin vasul cu miere pentru lichefiere nu trebuie să aibă temperatura mai mare de 45°C. în continuare, mierea lichefiată se toarnă peste zahărul pudră (o parte miere la patru părți zahăr), apoi se frământă cu mâna, ca un aluat, până la omogenizarea amestecului. Este indicat ca turta folosită la sfârșitul perioadei de iernare să conțină și ceaiuri medicinale cu efect în stimularea activității albinelor și apărarea stării de sănătate a acestora. Cu efecte deosebite s-a dovedit infuzia din următoarele plante medicinale: cimbrișor (Herba thymus sp.), izmă (Folia menfriae), tei (Flores tilliae), roiniță (Folia mellissae), sunătoare (Herba hyperici), mușețel (Flores chamomillae], gălbenele (Flores calendulae), coada șoricelului (Flores millefolii), coada calului (Herba equiseti), măceș (Fructus cynosbati) și soc (Flores sambucus). Se iau câte 4-5 g din fiecare plantă menționată mai sus. Amestecul de plante se macerează circa 10 minute cu 3 părți apă rece. Apoi se adaugă apă clocotită până la un litru. Se amestecă totul bine și se lasă acoperit timp de 30 minute. Infuzia rezultată se strecoară printr-o pânză curată. Pentru realizarea turtei cu adaus de ceai medicinal pasta se prepară din o parte miere, o parte ceai medicinal și zahăr pudră după nevoie (până ce amestecul dobândește consistența aluatului de pâine) adăugând și 1 g sare de lămâie la kilogramul de pastă, în locul infuziei medicinale preparate în casă, se poate folosi preparatul "Protofil"destinat stimulării dezvoltării familiilor de albine și combaterii nosemozei. în acest caz se administrează 34 ml kilogramul de pastă. Pasta obținută se administrează sub formă de turte (greutatea unei turte poate varia între 500 și 1000 g) ambalate în hârtie sau pungi de plastic. Turtele astfel pregătite se pun deasupra ramelor, după ce în prealabil s-au decupat 1-3 ferestre din suprafața pungii, prin care albinele vor veni în contact cu turta (fig. 17).

amplasarea turtei Fig.17 Amplasarea turtei. Mod de decupare a foliei in care este ambalata
turta.

b) Șerbetul de zahăr cu miere (dupa prof. dr. E. Mureșan și ing. C. Mihăilescu).
..... Pentru obținerea a 10 kg șerbet sunt necesare 7,700 kg zahăr pudră, 2 kg miere, 300 ml ceai medicinal sau 340 ml "Protofil". întreaga cantitate de zahăr pudră pe care o vom folosi, se aduce în încăperea de lucru, la cald, cu cel puțin patru ore înainte, în cazul în care zahărul pudră se prezintă sub formă de bulgări, aceștia se zdrobesc fin. Mierea ce se folosește trebuie să fie necristalizată și în nici un caz miere de mană. Se recomandă în special folosirea mierii de salcâm, tei sau fâneață, nefermentată, provenită de la familii sănătoase. Mierea se încălzește puțin, doar atât cât să devină mai fluidă iar apoi se diluează cu ceaiul (infuzia) preparat în prealabil, într-un vas emailat se pune zahărul pudră, se adaugă mierea și apoi se frământă bine totul cu mâna, până când conținutul devine ca o pastă fină care nu se întinde și nu este lipicioasă. Șerbetul astfel preparat se ambalează în pungi de plastic în cantități de 500-1000 g sau chiar mai mari, în funcție de aprecierea noastră asupra cantității care ar fi necesară familiei de albine. Turta de șerbet trebuie să aibă grosimea de 1-1,5 cm, pentru a putea fi așezată deasupra ramelor sub podișor.
c) Șerbetul fiert (după prof. dr. E. Mureșan și ing. C. Mihăilescu).
..... Se poate prepara din zahăr cu apă sau ceai, sau din zahăr și miere de albine cu apă sau ceai. Pentru prima variantă, la 10 kg de zahăr se folosesc 2,300 l apă sau ceai de plante medicinale. Pentru a doua variantă, la 10 kg zahăr și 2 kg miere de albine se adaugă 1,750 l apă sau ceai de plante medicinale. Indiferent de variantă, cantitățile indicate se introduc într-un vas emailat de mare capacitate, deoarece în momentul preparării volumul conținutului crește mult din cauza spumei care se formează. Siropul astfel obținut se pune al fiert la un foc slab și se urmărește momentul în care începe fierberea. Cu un termometru măsurăm temperatura, și când aceasta a ajuns la 116-117°C siropul se consideră suficient de fiert și se dă jos de pe foc. în lipsă de termometru se poate folosi o metodă mai simplă care ne indică terminarea invertirii zahărului: într-un pahar cu apă rece se picură cu o linguriță din siropul care fierbe; dacă picăturile de sirop nu se amestecă cu apa din pahar și formează o bobită este dovada că șerbetul este gata. în cazul când la prepararea șerbetului se folosește și miere de albine, aceasta se adaugă numai când șerbetul s-a terminat de fiert. Se toarnă apoi compoziția într-un vas curat care a fost udat în prealabil cu apă rece. în acest mod se împiedică formarea de cristale mari de zahăr. Se lasă să se răcească până ce totul ajunge la temperatura de 40°C. în acest moment se începe învârtitul siropului cu o lopățică de lemn, efectuând mișcările într-un singur sens, până când siropul începe să-și schimbe culoarea spre alburiu și apoi alb, întărindu-se. Frecatul șerbetului este încheiat atunci când săltând lopățică șerbetul care curge de pe aceasta nu se scufundă în restul masei șerbetului ci rămâne la suprafață. După răcire se ambalează în hârtie cerată sau pungi de plastic în cantitate de 500 g până la 2000 de grame, în funcție de necesitățile familiei respective.

3. Îndepărtarea fără zgomot a zăpezii neafânate si a gheții de pe scândurelele de zbor ale stupilor și desfundarea urdinișurilor blocate de albinele moarte.
.....Se urmărește ca în interiorul stupilor să nu pătrundă apă sau zăpadă prin orificiile de ventilație sau crăpături. Se curăță scândura de zbor și urdinișul de zăpada transformată în sloi de gheață. Gheața se înlătură cu ajutorul unei vergele de fier sau a unui cuțit încălzit pentru a se evita zgomotul și deranjarea albinelor.
.....Acoperirea parțială sau în totalitate a stupilor cu zăpadă nu este un prilej de îngrijorare, căci prin aceasta se asigură o protecție suplimentară contra pierderilor de căldură. Totodată, nu este prilej de îngrijorare nici în ce privește sufocarea albinelor, căci prin zăpada afânată aerul curat poate pătrunde în stupi. Totuși, când zăpada se topește, e indicată înlăturarea ei din fața urdinișului, deoarece aerul pătrunde mai greu prin zăpada care începe să se topească.
.....Către sfârșitul iernii, se înlătură zăpada sau "petecele" de zăpadă de pe toată vatra stupinei. Este bine să se presare paie, pleavă sau frunze uscate pe vatra stupinei. Numai pe asemenea materiale, izolatoare, albinele se pot așeza fără pericol în timpul zborurilor de curățire. Altfel, așezându-se pe zăpadă, pământul umed și înghețat, ele rămân amorțite, nu mai pot zbura și mor.

4. Înlesnirea și supravegherea zborurilor de curățire ale albinelor
..... În condiții normale, în sezonul nefavorabil, albinele au capacitatea de a acumula în intestinul gros o cantitate importantă de excremente. Apariția zilelor cu temperaturi de +12° permite zboruri de curățire ale albinelor și eliberarea intestinului supraîncărcat. Zborurile târzii de toamnă și chiar în cursul lunilor de iarnă (posibile în unii ani în lunile decembrie, ianuarie, februarie) au o influență deosebit de bună asupra iernării. Este important ca albinele să beneficieze de zborul de curățire pentru a se evita declanșarea diareii pe al cărei fond se pot instala boli grave, în special nosemoza. Stimularea zborului de curățire necesită câteva măsuri: eliberarea urdinișului de albine moarte, îndepărtarea chiar a capacelor stupilor și a materialului de protecție, așa încât
razele soarelui să încălzească direct podișorul. Pentru a stimula albinele să iasă afară din stup se recomandă și lovirea ușoară a pereților stupului pentru a agita albinele care apoi ies. Este, de asemenea, important ca vatra stupinei să fie curățată și să se aplice măsuri pentru topirea zăpezii. Familiile normale efectuează un zbor intens, cu o durată de 30-50 minute. Prezența apicultorului în stupină este obligatorie pentru ca urmărindu-se modul de desfășurare a zborului să fie identificate familiile ce prezintă stări anormale și soluționate aceste cazuri.
.....Este important de reținut că familiile de albine care efectuează zboruri de curățire mai timpuriu se vor dezvolta rapid în primăvară. Unele familii fac încercări de zbor, la temperaturi mai scăzute. Acest fenomen poate însemna prezența unor stări anormale ce au dus la supraîncărcarea intestinului gros al albinelor.
.....Se atrage atenția apicultorilor, în mod deosebit, asupra necesității de a asigura zborul albinelor în primele zile favorabile, deoarece în condițiile climatice din țara noastră, după câteva zile calde din ultima parte a lunii februarie sau din prima parte a lunii martie, revine o perioadă rece care poate dura chiar două-trei săptămâni, în familiile care au făcut zborul în primele zile favorabile, creșterea puietului pe scară largă începe cu două-trei săptămâni mai repede decât în celelalte familii, ceea ce este deosebit de important în special pentru culesul de la salcâm.

capitolul anterior .Capitolul anterior ........prima pagina .Prima paginã..........