Denumire ştiinţifică: Arctium lappa Fam. Compositae.

Denumiri populare: blustan, bruscalau, brustan, brustur -amar, brustur-mare, brustur-negru, caftulan, calcoceni, captalan, capul -calugarului, capcalan, cârcei, ciulin, ciulina, clococean, ghimpoasa, iarba-boierului, lapuc, lipan, lapean, nădăi, scai-marunt, scaiul-oii, scaete, scaete-mare, sgar, sgaice.

 

Compoziţie chimică:

- nitrat de potasiu, ulei eteric, mucilagii, inulina, acid palmitic, acid cafeic, sigmasterol, sitosterol, substanţe amare, vitamine B, săruri minerale inclusiv de potasiu, etc.

 

Proprietăţi:

aromatizant, calmant al colicilor intestinale, absoarbe gazele, galactagog, reduce stările de vomă, antiseptic intestinal, carminativ, stimulează digestia, diuretic, antiinflamator renal, calmează durerile de cap, expectorant, antiseptic pulmonar, antiinflamator gastric, antitumoral, aromatizant, antidiareic uşor. Partea cea mai toxică a plantei este rădăcina datorită arctininei, uleiului esenţial şi lactonei care poate provocă tulburări digestive, transpiraţii, nefrite, poliurie sau anurie, dar cu pronostic bun pentru că încetează după ce nu se mai foloseşte planta. Ar mai trebui adăugat că împiedică infecţiile şi înmulţirea microbilor. Are acţiune antitermică. Este astringent excelent şi provoacă dezintoxicarea organismului. Moderează şi chiar reglează secreţiile organismului. Ajută cicatrizarea. Datorită diurezei pe care o produce se foloseşte la o serie de afecţiuni ale ficatului, gută, diabet, la cei care vor să-şi reducă cantitatea de colesterol, creşte diureza. În afecţiuni dermatologice este foarte util începând cu cele mai frecvente şi diverse afecţiuni (ex. acneea) şi terminând cu cele mai grave: cancer. La toate ajuta contribuind la vindecare.

Cosmetică: acţiunea sa este diversă de la creşterea părului, până la controlul secreţiei seboreei sau alte afecţiuni. Se poate folosi cu succes în foarte multe afecţiuni cosmetice.
Remarcăm de asemenea că poate să distrugă stafilococul datorită lactonei. Seminţele de brustur sunt indicate şi ele pentru întinerire şi chiar în timpul naşteri uşurând durerile naşterii. Frunzele proaspete se folosesc atât în acţiunea de dezintoxicare a organismului cât şi în diferite răni cu rol cicatrizant sau dezinfectant.

Se poate folosi la următoarele afecţiuni:
- acnee, abces, afecţiuni bucale, afecţiuni ale căilor urinare, afecţiuni ale ficatului, afecţiuni pulmonare, afecţiuni stomacale, alergie, alopecie, anorexie, balonări intestinale, bronşita acută şi cronică, calculoza biliara, cancer, celulită, colesterol crescut, colici intestinale, colita de fermentaţie, constipaţie, cosmetică, diabet, diaree, dermatite, descuamarea pielii, dureri de cap, eczeme microbiene, eczeme uscate, eliminarea toxinelor din organism, epilepsie, eritem polimorf, erizipel, faringite, febră, furunculoză, gripă, gută, hemoroizi, herpes, hipertensiune, infecţii urinare, inflamaţii acute şi cronice, insuficienţă respiratorie, înţepături de insecte, leucoree, mâncărimi de piele, mătreaţă, micoze, nefrite, obezitate, pemfigus, răceală, reumatism, răni, tenuri seboreice, tumori, ulcer gastric, ulceraţiile pielii vechi sau zemuinde, urticarie şi în foarte multe alte afecţiuni.

În tradiţia populară se folosea pentru vopsit în negru în amestec cu arin, sovârf, boz, coji de nucă, etc.
A fost unul din cele mai importante leacuri băbeşti. Frunzele se puneau pe răni, buboaie, uime, scurte, umflături, pălituri.
Se mai punea pe cap contra junghiurilor. Când pielea ardea ca focul, se punea frunza verde pe piele. Bolnavii de lungoare puneau frunze pe cap pentru că "să-i tragă răutatea". În unele regiuni, mamele şi oblojeau copii cu frunze de brusture, unse cu unt, după ce-i scoteau din baie.
Se mai înveleau copii cu frunze când aveau crampe. Frunzele udate cu oţet erau leac pentru dureri de şale, unse cu unt sau unsoare, pentru dureri de piept; iar numai palite la foc, pentru junghiuri şi dureri de inimă. În alte regiuni, pe frunză de brusture se punea rădăcină de păpădie prăjită, amestecată cu smântână proaspătă şi apoi se legau cu ea contra durerilor reumatice. La Răşinari, decoctul plantei spala buba neagră, ori se făceau legături cu brusture pisat. Rădăcina pisată, presărată cu sare, se punea pe talpă pentru bătături.
Cu decoct se spala pe cap pentru creşterea părului. În unele sate la indigestie se făceau legături la buric cu trei rădăcini de brusture şi 3 rădăcini de hrean pisate şi fierte în borş, îngroşate cu tărâţe. Rădăcina plămădită în rachiu se lua contra vătămăturii. În unele părţi, se piseaza, se amestecă cu rădăcini pisate de mutatoare, iarba lui tatin, boz, etc. Cu oţet, tărâţe de borş ori faină de secară se face o turtă care se aplică pe pântece. Decoctul de rădăcină se bea contra bolilor venerice şi erupţiilor pe piele, se spălau cu el la eczeme. Sămânţa bine pisată se pune în rachiu de drojdie sau în apă neîncepută şi se bea în mai multe rânduri contra herniei. La naşteri grele se fierbea brustur, se strecura zeamă, se punea zahăr şi se dădea lăuzei, apoi bea 3 zile ceai de muşeţel, să se cureţe.

 

Preparare:
- o linguriţă de plantă mărunţită se va pune la 250 ml apă clocotită. Se va lăsa acoperit pentru 10 minute apoi se va consuma după mese. Se pot consuma 3 ceaiuri pe zi. În colitele de fermentaţie se consumă neîndulcit sau îndulcit cu zaharină.
Tinctura: dacă este posibil se va face din rădăcină proaspătă. Se va pune 50 g de rădăcină spălată şi mărunţită la 250 ml alcool alimentar de 70°. Se acoperă pentru 15 zile ţinându-se la temperatura camerei. Se agita de mai multe ori pe zi. Se strecoară apoi şi se pune la rece în sticlă mai mică. Se închide ermetic. Se va lua câte 1 linguriţă diluată în 100 ml apă, de 2-3 ori pe zi. Se poate folosi în acest fel la afecţiunile de mai sus. Se poate lua pe perioade lungi de timp.

Unguent: se fierbe în 250 ml ulei 50 g de plantă mărunţită timp de 3 ore pe baia de apă. Se poate folosi apoi acest ulei intern câte 1 linguriţă pe zi în multe din afecţiunile enumerate. Extern: se unge cu el local. Se mai poate din nou pune pe baia de apă şi se adăugă ceară de albine în funcţie de cât de tare doriţi să obţineţi crema. Se poate de asemenea adăuga şi puţin propolis.