Denumire ştiinţifică: Calendula officinalis.

Denumiri populare: boance, calce, calinica, căldaruşa, cilimica, coconiţe, crăiţe, fetisca, filimica, floare galbenă, flori oşeneşti, gălbenare, gălbenele, hilimica, nacotele, ochi galbeni, ruginele, rujuliţă, roşioară, rusculiţe, salomie, salunii, sinilii, stăncuţa, tătăiaşi, văzdoage.

 

Compoziţie chimică:

- saponozide, steroli, taninuri, alcooli triterpenici, mucilagii, carotenoide (cca. 3%), flavonoizi şi glicozizi flavonici, ulei volatil (cca. 0,02%), substanţe amare, urme de ulei volatil (sesquiterpene oxigenate), vitamina C, acid malic, substanţe proteice şi săruri minerale (Mn etc.)

 

Proprietăţi:

cicatrizant intern,vermifug,emenagog, almarea durerilor menstruale,coleretic, antitumoral, antiinflamator, antiseptic, antimicotic, antiviral,antispastic.

Acţiunea terapeutică a gălbenelelor este: antiinflamatoare (datorită saponozidelor), antiinfecţioasă, antitumorală, antispastică, colagogă, calmantă, protectoare (imunostimulatoare), cicatrizantă, emenagogă, coleretică. Se utilizează în tratamentul plăgilor, ulceraţiilor pielii, polipilor, degerăturilor, arsurilor, înţepăturilor de insecte, acneelor, ulcerului varicos; cicatrizant al mucoaselor - în ulcerul gastric şi duodenal, inflamaţii ale colonului, hemoroizi, în inflamaţii oculare, în bolile de ficat, în afecţiunile genitale (în tulburări inflamatorii şi funcţionale la acest nivel) etc. Principiile active din gălbenele activează circulaţia sângelui, favorizând cicatrizarea rănilor. Gălbenelele intră în compoziţia ceaiurilor gastrice (adjuvant în tratamentul ulcerului gastric şi duodenal). Planta este cunoscută din vechime pentru rolul ameliorator în cazul unor forme de cancer, în medicina contemporană fiind folosită în compoziţia unor produse utilizate în acest scop.

Dr. Bohn denumeşte Calendula cel mai important remediu fitoterapeutic din compoziţia ceaiurilor anti-cancerigene. El recomandă ceaiul de gălbenele în tratarea cancerului la stomac, ca şi în caz de dureri de stomac şi/sau fistule. Se mai recomandă tinctura de gălbenele ca pe un excelent remediu contra rănilor, deoarece are proprietăţi cicatrizante, vindecând fără să irite sau să usture.Amestecate cu flori de arnică, florile de gălbenele se folosesc adesea în loc de şofran. În unele regiuni, petalele pisate sunt folosite drept condiment şi colorant pentru produse de panificaţie. Tot cu petale pisate de gălbenele se asezonează unele ceaiuri pentru a avea o culoare mai vie, mai apetisantă.

Specia se pretează foarte bine a fi cultivată în parcuri, spaţii verzi şi grădini. Prin recoltare aspectul ornamental nu are de suferit, datorită formării rapide a altor inflorescenţe.

 

Boli în care se utilizează:

Uz intern : gastrite hiperacide, ulcer gastric, ulcer duodenal, colecistită, icter infecţios, ulceraţii canceroase, inflamaţii ale colonului, hemoroizi, vermifug, boli de ficat, cicatrizant intern, dismenoree.

Ceaiul de galbenele este indicat hipotensivilor. Acesta mai poate acţiona şi ca un sedativ eficient în cazul celor care suferă de nevralgie, isterie, insomnie sau stres. Una dintre proprietăţile cele mai apreciate ale rădăcinii de galbenele e aceea că previne formarea varicelor şi a ulcerului.

Uz extern:

leucoree, trichomoniaza, acnee, arsuri, degeraturi, rani purulente, cancerul pielii, leziuni ulceroase ale sanilor, cancer mamar, boli tegumentare, micoze, osteoporoza.

De-a lungul timpului, încă de pe vremea Egiptului antic, crema de galbenele a fost apreciată pentru calităţile sale vindecătoare. De câte ori sunteţi înţepaţi de o insectă sau vă răniţi grav,

aplicaţi pe rană crema de galbenele şi vi se va lua durerea cu mâna. Când aveţi ochii obosiţi şi roşii, inflamaţi sau acuzaţi simptome de conjunctivită, recurgeţi la acelaşi remediu despre care v-am vorbit.

 

Tinctura:
se poate obţine din florile proaspăt culese care se introduc într-un recipient de sticlă de circa 1 litru, peste care se toarnă alcool până se acoperă florile. Vasul se aşează în apropierea unei surse de căldura sau la soare unde trebuie să stea timp de 2 săptămâni.

Tinctura de galbenele se obţine prin macerarea a 20 g flori în 100 g alcool de 70 grade timp de 8 zile.

Pentru reglarea ciclului menstrual se pot lua de 3 ori pe zi câte 30 picături de tinctură în puţină apă.

 

Alifia:
se înfierbântă 100 g de untura de porc nesirata, peste care se pun 20 g de flori proaspete, se lăsă să prăjească la foc mic. Se amestecă încet timp de 10 minute apoi se dă tigaia la o parte şi se lăsă să stea aşa până a doua zi când se încălzeşte din nou amestecul şi se filtrează printr-un tifon, într-un borcan, în care se stoarce şi rezidul rezultat din prăjirea plantei. Se aplică alifia, în straturi subţiri în zonele cu arsuri şi degerături.

 

Băile de şezut:
30 g de flori proaspăt culese se lăsă să stea în apă rece timp de 24 ore. După acest timp se fierb timp de 10 minute în apă în care au stat şi se adăugă în apă de baie din cadă până la nivelul de 25-30 cm, atât cât să ne acopere şoldurile. Băile de şezut vor dura timp de 10-15 minute şi se fac de două ori pe zi timp de 12 zile.

 

Perna de flori:
se realizează foarte simplu din flori culese şi puse la uscat undeva la umbra timp de 24 ore, după care se introduc într-un săculeţ pe care îl aplicăm pe abdomen în cazul durerilor ulceroase, pe mijloc în cazul durerilor renale, dar mai ales pe fata pentru revigorarea tenului marcat de diferite spasme.

 

Infuzia:
2 linguriţe cu vârf de floare uscată la 300 ml apă clocotită. Din infuzie se bea călduţ ceaiul de 3 ori în decursul unei zile înainte cu o jumătate de oră de masă. O infuzie mai concentrată se prepară din 4 linguri de flori la 200 ml apa din care se beau 3 linguri pe zi.

Ceaiul de galbenele mai are proprietatea de a calma durerile menstruale, mai ales la persoanele anemice.Cura se va face cu o săptămână înainte de apariţia fluxului menstrual.
Infuzia se prepară din 2 linguriţe de flori peste care se toarnă 2 ceşti cu apă fierbinte. După 15 minute se strecoară lichidul care se bea în cursul unei zile, de preferinţă pe stomacul gol. Se poate prepara şi o infuzie mai concentrată din 4 linguri de flori de 200 g apă.
Din această cantitate de infuzie se beau 3 linguri pe zi. Infuzia făcută din 10 g flori la 100 g apă şi folosită sub formă de spălaturi vaginale ajuta la distrugerea protozoarului Trichomonas vaginalis.
Pentru reglarea ciclului menstrual se recomandă a se lua, de 3 ori pe zi, 30 picături de tinctura în puţină apă.

 

Sub formă de băi, cataplasme sau tinctură, florile se folosesc ca pansament pentru rănile care se vindecă greu, că ulceraţiile, plăgi cu puroi, arsuri, degerături, acnee (coşuri), eczeme, deoarece principiile active dien galbenele au însuşirea de a stimula circulaţia sângelui la nivelul ţesuturilor, grăbind astfel cicatrizarea rănilor.
Cu amestec de 10 g tinctura şi 90 g apă fiartă şi răcită se pot face comprese la răni, arsuri, ulceraţii şi pentru bolile de ochi. Acest amestec da bune rezultate şi în leucoree.

Gălbenelele intra în compoziţia ceaiului gastric şi aromatizantului pentru bai. Compresele cu ceai de galbenele activează tenurile uscate.