Denumire ştiinţifică: Citrus limoniu Fam. Rutaceae.

Denumiri populare:alămâi, chitra, citrona, lemonie, liman, măr de titron, titrom, titron.

Compoziţia chimică: apa 86-88%, proteine, hidraţi de carbon, acid citric, acid malic, citrat de calciu, citrat de potasiu. Substanţe minerale: fosfor, fier, siliciu, mangan , cupru, calciu. Vitamine: A, B1, B2, B3, C, D, E, PP. Citraţii de sodiu şi potasiu. Uleiul volatil din coaja este compus din limonen, pinen, camfor, felandren, sesquiterpene, linalol, acetat de linalol, terpene (ajută la controlul colesterolului din sânge), flavonoide, limonen, acetat de granic, citronelol, citral, aldehide.

Proprietăţi:

antiseptic, astringent, anticanceros fiind un
antioxidant puternic, bactericid (meningococ, bacilul Eberth,bacilul Locffler, pneumococ, stafilococ), activator al globulelor albe în apărarea organismului. Răcoritor, febrifug, tonic al sistemului nervos central şi al sistemului nervos simpatic. Tonicardic, antiinflamator, calmant, cicatrizant, fortifiant,

alcalinizant. Limonena micşorează tumorile canceroase. Diuretic, antireumatismal, antigutos, antiartritic, calmant, antiacid gastric, antiscleros (prevenirea senescenţei), antiscorbutic, tonic venos, hemostatice. Întăreşte imunitatea organismului, scade hiper-vascozitate sangvina, fluidizant sangvin, hipotensor, reda echilibrul biologic, depurativ, remineralizant, antianemic, stimulează secreţiile gastro-hepatice şi pancreatice, hemostatic, carminativ, vermifug, antiveninos, antipruginos. Ajută la slăbit, coaja este tonifianta, vitaminizat, carminativa. Seminţele antihelmitice, febrifuge, fiind un antioxidant puternic poate preveni cancerul. Flavonoizii ajuta organismul să lupte cu diverşi viruşi.
Reface parenchimul hepatic. Ajută la fixarea calciului şi calmează crizele acute Tonic cardiac. Reduce cantitatea de colesterol din sânge. Vitamina C este unul din cei mai puternici antioxidanţi care poate lupta contra infecţiilor şi chiar în lupta contra cancerului.
Extern: antiseptic, antitoxic, astringent, antisolar (fotoprotector), cicatrizant, curata dintii albindu-i, diminuează intensitatea petelor şi pistruilor, antipruginos, antiveninos, cicatrizant. Întăreşte unghiile, tonifica gingiile, opreşte căderea părului, întreţine pielea, îndepărtează negii şi verucile.

Se poate folosi la următoarele afecţiuni: aerofagie, afte, amigdalita, anemie, angine, arterioscleroza, ascite, astenie, astm, bronşită, blefarite, blenoragie, cancer, cefalee, congestie hepatica, convalescenţă, creştere, degerături, demineralizare, diabet, diaree, diateza urica, dispepsii digestive (digestii anevoioase), dizenterie, enteroragii, epitaxis, erupţii cutanate, febră, flebite, fragilitate capilara, furuncule, gastrite hiperacide, gastralgii, glosite, gripă, guta, guturai, hemofilie, hemoragii, herpes, hepatite, hiperaciditate, hipertensiune, hipervascozitate sangvina, icter, inapetenta, infecţii diverse, îngrijirea corporală, insuficienţă hepatică şi pancreatică, insuficienţă corticosuprarenală, înţepături de insecte, întreţinerea pielii, litiază urinară şi biliară, maladii infecţioase, meteorism, migrene, negi, obezitate, otite, oxiuri, paludism, paraziţi intestinali, pete pe piele, picioare sensibile, pistrui, plăgi infectate putride, pletora, prevenirea cancerului şi a epidemiilor, prevenirea ridurilor, reumatism, scorbut, seboree, senescentă, sifilis, stomatite, tuberculoza pulmonara şi osoasă, ulcer stomacal, unghii sfărâmicioase, varice, viermi intestinali, vomă.

 

Mod de preparare şi administrare: se foloseşte cel mai mult sucul de lămâie care se ia diluat cu apă şi în afară de diabet se va îndulci nu cu zahăr ci cu miere preferabil polifloră, pentru că are mai multe vitamine. Acest lucru se va face după gust şi după toleranţa individuală. Consumul lămâii crude chiar cu coaja albă din interior cu tot este de asemenea utilă în aproape toate afecţiunile de mai sus, mai ales dacă se face o perioadă mai lungă.

Lămâile se pot lua şi sub formă de cura. Se va începe cura cu o lămâie din care se va consuma doar sucul, îndulcit cu miere şi diluat cu apă, în prima zi. A doua zi se vor consuma 2 lămâi şi apoi se va adăuga câte o lămâie zilnic în plus. Se poate face până se ajunge la maximum 10 lămâi pe zi, în special în obezitate sau în cazurile cu calculi urinari sau biliari. Dar se poate face folosind şi doar 5 lămâi maximum, în funcţie de toleranţă individuală. După ce s-a ajuns la cantitatea maximă de lămâie dorită se va începe să se scadă treptat câte o lămâie zilnic până se va ajunge din nou la o lămâie. Este una dintre cele mai utile cure în foarte multe afecţiuni. De asemenea se poate folosi un ceai făcut în felul următor: se va tăia lămâia în două, după care se va stoarce sucul din ea separat. Se va tăia apoi lămâia în felii şi se va pune în 250 ml apă. Se va fierbe până când se va muia coajă de la lămâie. Se va lua de pe foc apoi şi se va lăsa să se răcească. După ce s-a răcit (nu înainte) se va turna acest ceai strecurat peste sucul care s-a obţinut anterior. Se poate îndulci cu miere polifloră dacă nu cumva este vorba şi despre diabet. Este foarte util şi acest ceai pentru că ajută în special la curăţirea organismului, la curăţirea vaselor de sânge, etc. Se va putea face zilnic consumându-se timp de 10 zile cel puţin în afecţiunile de mai sus.

- Lămâie se va tăia felii şi se va lăsa pentru 24 ore în oţet şi apoi se va aplica pe bătături sau keratozele pielii. Coajă de lămâie se foloseşte la frecarea dinţilor pentru a se albi.
Pentru spălaturi externe- se va pune puţin suc de lămâie în apă cu care se clăteşte. Este foarte util pentru că pielea va rămâne acidă după spălare lucru care contribuie la imposibilitatea înmulţirii microbilor. La viermi intestinali se vor da seminţele mărunţite, o linguriţă dimineaţa pe stomacul gol. La otită sucul de lămâie se va introduce în ureche călduţ. La afecţiunile ochilor- suc de lămâie diluat cu apă şi puţină miere. La afecţiuni nazale- suc în fiecare nară, câteva picături.Notam faptul ca lămâia şi sucul de lămâie introdus în organism se transformă şi va prezenta o reacţie alcalină ajutând în cazul acidităţi gastrice stomacale.