Suprafata omizilor catorva specii de fluturi este acoperita cu perisori sau spini care produc iritare mecanica si pot contine sau pot fi acoperite cu venin. Contactul cu astfel de omizi produce imediat senzatie de arsura, urmata de inflamatie locala si eritem si, ocazional, limfadenopatie regionala, greata, varsaturi si cefalee; socul, convulsiile si coagulopatiile sunt complicatii rare. Intepaturile cel mai frecvent sunt produse de larvele fluturilor io precum si de omizile fluturilor pisica, fluturilor sa si fluturilor cu coada bruna care se agata de frunze si ramuri.

Contactul chiar si numai cu perisorii detasati de pe corpul altor omizi, cum ar fi larva fluturelui tigan (Lymantris dispar) in nord-estul Statelor Unite, poate produce un rash pruriginos urticarian sau papular cateva ore mai tarziu. Spinii pot fi depozitati pe trunchiul arborilor sau in noroiul uscat sau pot fi purtati de vant, cauzand iritarea ochilor si a cailor aeriene superioare. Tratamentul intepaturilor de omizi consta in aplicarea repetata de banda adeziva sau celofan pentru a indeparta perisorii, care ulterior pot fi identificati la microscop. Aplicatiile locale cu gheata, steroizii topici si antihistaminicele orale reduc simptomele.