Denumire ştiinţifică: Lycopersicon esculentum Fam. Solanaceea.

Denumiri populare: porodică, roşie, tomate.
În tradiţia populară: tulpinile se puneau în băi contra reumatismului. În ţinutul Beiuşului, se fierbeau vrejii şi frunze de nuc, apoi cele două sucuri se amestecau şi se făceau bai generale sau locale.

Fructele se striveau pe faţă şi se lăsau să se usuce în cazul acneei, apoi se spală pe fata cu un ceai călduţ din alte plante.

Compoziţia chimică apă 90%, glucide, protide, licopen, acizi organici: malic, pectic, citric, fructoză, etc. Calciu, fosfor, magneziu, potasiu, sulf, zinc, cupru, fier, bor, iod, vitaminele: A, B1, B2, B6,C, PP, E, K, acid folic, betacaroten.

Proprietăţi: energetic, remineralizant, revitalizant, echilibrant celular, aperitiv, răcoritor, antiscorbutic, antiinfecţios, dezintoxicant, alcalinizant al sângelui prea acid, diuretic, dizolvant uric, eliminator al ureii, favorizează exoneraţia, prin pielea şi seminţele ei, uşurează digestia substanţelor feculente şi a amidonului. Roşiile nu conţin oxalaţi ci un conţinut comparativ cu al cortizonului. Sunt utile în lupta cu cancerul şi la afecţiunile cardiace. Au proprietăţi antioxidante, previn oxidarea celulelor. Pătlăgeaua roşie se poate folosi la următoarele afecţiuni: acnee, afecţiuni vasculare, arterioscleroza, artritism, astenii, atonie gastrica, azotemie, boli de ficat, comedoame, constipaţie, enterite, erupţii cutanate, gută, hiperaciditate gastrică, hipervascozitate sangvină, inapetenţă, insuficienţă cardiacă cu edeme, înţepături de insecte, intoxicaţii cronice, iritaţii tegumentare, litiază urinară şi biliară, obezitate, palpitaţii, pancreatite, periartrite, pletora, reumatism, seboree, stări congestive, stări inflamatorii ale tractului digestiv.

 

Mod de preparare şi administrare:
- Rosii consumate ca atare la fiecare masă cât mai multe.
- Mai eficient este consumul sucului de roşii obţinut cu ajutorul storcătorului de fructe, foarte proaspăt şi consumat înainte de a se oxida. Se poate consuma orice cantitate, în funcţie de toleranţa individuală se poate consuma 1-2 litri pe zi în mai multe reprize. Singura condiţie este să se consume înainte de oxidare, adică imediat ce s-a preparat.
-În diverse afecţiuni ale pielii se poate aplica simplu sau sub formă de mască cu diferite adausuri (caolin, ou, miere, smântână, etc.) în funcţie de tipul de ten şi de afecţiunea care trebuie tratată.