Denumire ştiinţifică: Sempervivum tectorium.

 

Denumiri populare:argintura, buruiana porcului, curechiul stânii, frunzar, ghinţură, iarba ciutei, iarba lupului, iarba tunului, iarba de urechi, iarba grasă, jinteră, nevăstuică, oloisa, oreclesnita, prescurariţă, tata mielului, urechea iepurelui, urechea matei, urechiuşa de stâncă, varza de stâncă, verzişoară.

 

Compoziţia chimică: nestudiată.

Proprietăţi:

antiinflamatoare, cicatrizantă, antibiotică- distruge microbii, sucul se poate folosi şi la dispariţia petelor şi pistruilor. Este astringentă, sedativă, diuretică, antispasmodică, hemostatică, elimina viermii intestinali.
Se poate folosi la următoarele afecţiuni: acnee, afecţiuni nervoase şi renale, afecţiunile urechii - chiar infecţii, afecţiuni cutanate, afte, arsuri, bătături, cancer uterin şi de piele, diaree, dureri de urechi, febră, hemoroizi, înţepături de insecte, pecingine, pete pe piele, pistrui, stomatite, viermi intestinali.

- 2 linguriţe de frunze mărunţite se pun la 250 l apă clocotită. Se acopere pentru 10 minute, după care se strecoară. Se pot consuma 4 căni pe zi intern.
- Suc proaspăt stors se pune pe răni extern sau se picură în ureche. Intern se poate lua 20 ml suc o dată mai multe zile la rând.

- 3 linguriţe de plantă se pune la 250 ml apă şi se fierb 5 minute. Se strecoară şi se folosesc la spălaturi în cazul cancerului de piele sau uterin.
- Praf din planta uscată se va pune pe răni sau se va lua intern câte un vârf de cuţit, care se va ţine sub limbă timp de 10 minute, după care se înghite. Se poate face de 3-4 ori pe zi cu 30 minute înainte de mese.

- Frunze proaspete se aplică sub pansament pe bătături zilnic până la trecerea bătăturilor.
- Pentru negi sau pete se unge cu sucul plantei sau cu frunza strivită de mai multe ori pe zi.

În tradiţia populară era cultivata adesea pe acoperişuri. Se va din frunze se întrebuinţa contra durerilor de urechi.
Frunzele se mai puneau pisate pe bătături, iar seva pe negi. Cu sevă de la plantă se făceau pansamente la umflături şi arsuri, la brâncă şi hemoroizi, iar sucul diluat cu apă se lua în stomatite, afte.
La fel se folosea în durerile de ochi, sub forma de cataplasme externe.