Polipii de mare, coralul rosu, meduzele, corabia portugheza (Physalia physalis) si dediteii de mare poseda celule urzicatoare specializate denumite nematocisti.

Veninurile de la aceste organisme sunt mixturi de proteine, glucide si alte componente. Sindromul clinic consecutiv inninarii de catre oricare din aceste specii este similar, dar variabil in seritate. Victimele acuza, de regula imediat, senzatie de intepatura sau arsura, prurit, parestezii si senzatie de vibratie dureroasa, cu iradiere. Sunt descrise o multime de simptome neurologice, cardiovasculare, respiratorii, reumatologice, gastrointestinale, renale si oculare. Victimele aflate intr-o situatie insila, cu hipotensiune sau tulburari respiratorii, trebuie tratate suportiv.

Pe parcursul silizarii, pielea trebuie imediat decontaminata cu un jet puternic de otet (acid acetic 5%) sau alcool pentru frectii (izopropil alcool 40-70%), care inactiveaza nematocistii. Pentru meduza veninoasa Chironex fleckeri trebuie utilizat otetul. Parfumurile, lotiunile dupa barbierit sau alcoolul etilic cu concentratie inalta sunt mai putin eficace si de fapt pot sa fie chiar daunatoare. Raderea pielii ajuta la indepartarea nematocistilor restanti. Irigarea cu jet de apa si frectia conduc la inteparea suplimentara de catre nematocistii aderenti si de aceea trebuie evitata.

Dupa decontaminare, poate fi utila aplicarea de unguente anestezice (lidocaina, benzocaina), creme antihistaminice (difenhidramina) sau lotiuni cu corticosteroizi (hidrocortizon). Durerea persistenta dupa decontaminare poate fi tratata cu morfina sau meperidina. Spasmele musculare pot raspunde la calciu gluconic 10% (5-l0 ml) sau diazepam (5-l0 mg) administrat intranos. Este disponibil un ser antivenin produs in laboratoarele de seruri ale Pietei Comune ( ultima sectiune a acestui modul) pentru intepaturile meduzei veninoase Chironex fleckeri, care se gaseste in apele australiene.

Atingerea unui burete de mare poate cauza dermatita. In cazul contactului cu acesta, pielea trebuie uscata cu grija si acoperita cu banda adeziva pentru a indeparta spiculii inoculati. Otetul trebuie aplicat imediat si ulterior cate 10-30 de minute de 3-4 ori pe zi. Daca otetul nu este disponibil, poate fi utilizat alcool de frectie. Dupa indepartarea spiculilor si decontaminarea pielii, poate fi aplicata o crema cu un corticoid sau un antihistaminic. Veziculatia sera trebuie tratata cu o cura de 2 saptamani de glucocorticoizi sistemici.

Viermii din increngatura Annelida poseda randuri de spini moi dispusi ca si la cactus, capabil de a produce intepaturi dureroase. Contactele genereaza simptome similare celor produse de nematocisti. Fara tratament, durerea cedeaza de regula in cateva ore, dar inflamatia poate sa persiste timp de pana la o saptamana. Victimele trebuie sa reziste tentatiei de a se scarpina, deoarece aceasta poate fractura spinii care altfel ar putea fi extrasi. Spinii vizibili trebuie indepartati cu forcepsul sau cu banda adeziva, o masca faciala comerciala sau un strat subtire de solutie de cauciuc. Utilizarea otetului, a alcoolului de frectie, a solutiei de amoniac diluate sau a unei scurte aplicatii cu rol in liza tesutului conjunctiv animal (papaina) poate sa aduca beneficii suplimentare. Inflamatia locala trebuie tratata cu glucocorticoizi topici sau sistemici.

Aricii de mare poseda fie spini cu o cavitate interna umpluta cu venin, calcificati sau pedicele globuloase cu glande cu venin. Veninul lor contine cateva componente toxice, incluzand glucosteroizi, hemolizine, proteaze, serotonina si substante colinergice. Contactul cu oricare dintre aceste aparate producatoare de venin cauzeaza imediat senzatie de intepatura dureroasa intensa. Partea afectata trebuie imediat scufundata in apa fierbinte ( mai jos). Spinii inoculati accesibili trebuie indepartati, dar se pot rupe si pot ramane infipti in victima. Substanta reziduala de pe suprafata spinilor, care ramane dupa indepartarea acestora, poate mima retinerea spinilor, dar altfel nu are nici o consecinta. Radiografia de parti moi sau rezonanta magnetica nucleara poate confirma prezenta spinilor retinuti; aceasta descoperire indica tratamentul chirurgical pentru indepartarea spinilor, daca acestia sunt localizati langa structuri vitale (spre exemplu articulatii, pachete neurovasculare). Spinii retinuti pot cauza formarea de granuloame, care se preteaza exciziei sau injectiei intralezionale cu triamcinolon hexacetonid (5 mg/ml).

Exista anumite moluste pradatoare, carnivore, cu cochilie conica. Cele mai periculoase dintre aceste vietati se gasesc in oceanele Indian si Pacific. Aceste vietati produc un venin neurotoxic continand mai multe peptide, care este eliberat prin ace asemanatoare cu niste harpoane, lansate dintr-o trompa extensibila. Clinic, intepatura este asemanatoare cu cea de albina. Victima poate acuza parestezii localizate la nivelul ranii, perioral sau generalizate. Disfunctia bulbara si paralizia musculara sistemica indica intoxicatie severa cu venin. Întepatura de Conus geographus poate cauza edem cerebral, coma si deces datorat insuficientei respiratorii sau cardiace. Imediat dupa inocularea veninului, trebuie aplicat un tampon de tifon masurand 7x7 cm, cu grosime de aproximativ 2 cm, direct peste locul intepaturii, iar pe deasupra un bandaj de 15 cm latime care sa exercite o presiune circumferentiala. Aceasta trebuie sa limiteze intoarcerea venoasa si limfatica, dar cu pastrarea pulsului arterelor distale. Odata victima transportata la cel mai apropiat punct medical, bandajul poate fi desfacut. Trebuie asigurat suportul cardiovascular si respirator.

Intoxicatii severe cu venin, precum si decesele, survin dupa muscatura caracatitelor australiene cu inele albastre (Octopus maculosus si Octopus lunulata). Desi aceste animale rareori depasesc 20 de cm in lungime, veninul lor contine o neurotoxina potenta (maculotoxina), care inhiba transmiterea nervoasa periferica prin blocarea canalelor de sodiu. In cateva minute de la inocularea unei cantitati considerabile de venin apare amorteala orala si faciala si ulterior progreseaza rapid spre paralizie totala flasca, incluzand insuficienta muschiilor respiratori. Daca respiratia este asistata, victima poate ramane treaza, desi complet paralizata. Deoarece nu exista antidot, tratamentul este suportiv. Imediat dupa inocularea veninului, trebuie facute manevre care sa limiteze dispersia acestuia, prin aplicarea unei presiuni de imobilizare sau prin garou venos si limfatic. Imersia in apa fierbinte si crioterapia sunt ineficiente. Trebuie asigurata ventilatia mecanica. Chiar cu inocularea unei cantitati considerabile de venin, adesea in 4-l0 ore victima isi revine. Alte sechele in afara celor datorate hipoxiei sunt rare.