Anumite vertebrate marine, incluzând anumite specii de calcan, peşti din familia Scorpaenidae, pisică de mare, peştele doctor şi dragonul de mare sunt capabile să inoculeze venin la om. Îngrijirea majorităţii acestor înţepături este similară.
Leziunea produsă de speciile veninoase de calcani se datorează atât traumatismului, cât şi inoculării de venin. Veninul, care conţine serotonină, 5'-nucleotidaza şi fosfodiesteraza, cauzează imediat durere intensă, care poate să dureze până la 48 de ore. Efectele sistemice includ astenie, diaforeza, greaţă, voma, diaree, aritmii, sincopa, hipotensiune, crampe musculare, fasciculaţii, paralizie şi (în cazuri rare) moarte.
Familia scorpaenidae include nu numai peştele scorpion, ci şi peştele leu şi peştele piatra. Aceştia eliberează un venin complex, cu toxicitate neuromusculara prin 12-l3 spini dorsali, 2 pelvieni şi 3 anali. Spinii pectorali nu conţin venin. Seritatea inoculării depinde de specie, de numărul înţepăturilor şi de cantitatea de venin eliberată. În general, înţepătura peştelui piatră este privită ca fiind cea mai periculoasă (severă până la ameninţătoare de viaţă); cea a peştelui scorpion este intermediară ca severitate; cea a peştelui leu este cea mai puţin periculoasă. La fel ca şi cea a speciilor de calcani veninoşi, înţepătura peştelui scorpion provoacă imediat durere intensă. Durerea provocată de inocularea de venin de către peştele piatra poate dura zile în şir. Manifestările sistemice sunt similare celei de la înţepătură de calcan, dar pot fi mai pronunţate, în special în cazul înţepăturii peştelui piatra. Rarele decese urmând înţepăturii peştelui piatra survin de regulă în 6-8 ore.

Două specii de pisică de mare, Plotosus lineatus (pisică de mare orientală) şi Galeichthysfelis (pisică de mare comună), ca şi unele specii înrudite de apă dulce sunt capabile să înţepe oamenii. Acestea eliberează veninul printr-un spin dorsal unic şi prin doi spini pectorali. Clinic, înţepătura pisicii de mare este abila cu cea a speciilor de calcani veninoşi, deşi intoxicarea de către speciile marine este, în general, mai severă decât cea produsă de rudele lor de apă dulce. Peştele doctor, dragonul de mare şi rechinul cu corn veninos sunt, de asemenea, implicaţi în vătămarea prin înţepături veninoase a oamenilor. Înţepăturile speciilor veninoase de calcan, ale scorpenidelor (peştele leu, peştele scorpion şi peştele piatra), ale pisicii de mare, ale dragonului de mare, ale rechinilor cu corn veninos şi ale peştelui doctor se tratează în mod similar. Nu exista antivenin disponibil decât pentru înţepăturile produse de peştele piatră şi cele serioase produse de peştele scorpion. Partea afectată trebuie cufundată imediat în apă caldă (45°C) timp de 30 până la 90 de minute sau până apare o ameliorare semnificativă a durerii. Aceasta măsura ajuta, de asemenea, la inactivarea componentelor termolabile ale veninurilor. Recurenţa durerii poate să răspundă la repetarea tratamentului cu apă caldă. Crioterapia este contraindicată. Opiaceele ajuta la ameliorarea durerii, la fel ca şi infiltrarea locală în rana şi blocarea regionala a nervilor cu o mixtură cu lidocaină 1%, bupivacaina 0,5% şi bicarbonat de sodiu, în concentraţii 5:5:1. După înmuiere şi anestezie, plagă trebuie explorată şi debridata. Radiografia poate fi de ajutor în identificarea şi localizarea corpilor străini. După explorare şi debridare, plagă trebuie irigata abundent cu apă caldă sterilă, soluţie salină sau soluţie iodata 1%. Cu excepţia cazurilor în care sutură plăgii este necesară imediat pentru hemostaza, plăgile trebuie lăsate deschise pentru a se vindeca cu sutură secundară sau cu sutură primară întârziată. Imunizarea antitetanică trebuie adusă la zi. Tratamentul antibiotic trebuie luat în considerare pentru plăgile serioase şi pentru inocularea gazdelor imunocompromise. Antibioticele administrate iniţial trebuie să acopere speciile de stafilococ şi streptococ. Dacă victima este imunocompromisă sau dacă apare infecţia, spectrul de acoperire cu antibiotice trebuie lărgit pentru a include şi speciile de vibrio.