În cadrul acestui termen se poate face o diferenţiere în funcţie de timbrul, durata de emitere a sunetelor şi vârsta mătcii. Astfel, comunicarea prin semnale vibrante la mătci poate fi categorizată ca “măcăit” la mătcile tinere, virgine, ţinute în botci şi “trâmbiţat” la mătcile mature, libere în colonie, semnale cunoscute împreună drept “cântecul mătcii”. Regina, când cântă, îşi apasă toracele pe fagure, sunetul produs de ea fiind, în limbaj muzical, un G ascuţit sau un A natural şi este un puls de două secunde urmat de o serie de sunete scurte de circa o pătrime de secundă. Mătcile adulte cântă pe botci sau aproape de botcile în care sunt ţinute prinzoniere de către albine mătcile în curs de dezvoltare. Albinele lucrătoare percep acest sunet probabil pe calea vibraţiilor şi pot fi observate încetinindu-şi şi oprindu-şi mişcările în apropierea reginelor care cântă. Dacă sunt mătci virgine gata de eclozionare înlăuntrul celulelor, ele răspund cântecului mătcii cu o serie de sunete scurte. Cântecul mătcii este mai frecvent auzit în cazul roitului decât în cazul înlocuirii liniştite, şi se aude cel mai des după ce roiul primar părăseşte stupul. Mătcile virgine cântă frecvent înainte de eclozionarea din botcă şi pentru puţin timp după aceea. Mătcile împerecheate pot cânta, în afară de perioada roitului atunci când comunică cu mătcile virgine ţinute în botci.sau atunci când sunt reţinute în cuşti şi simt în apropiere prezenţa altor regine împerecheate. Unele regine le pot percepe ca şi rivale şi atunci vor emite acest cântec. Acest lucru se poate întâmpla şi în banca de mătci.De asemenea mai pot cânta pentru scurt timp după eliberarea în stup (pentru exemplificare, urmati linkul http://www.beesource.com/point-of-view/adrian-wenner/sound-communication-in-honey-bees/).

În stup se mai pot auzi şi alte sunete, confundate de mulţi cu cântecul mătcii. E „cântecul lucrătoarelor” ce constă în stabilirea contactului între albine sau între albine şi matcă şi vibrarea rapidă a muşchilor aripii, acest semnal fiind interpretat ca o directivă generală de zbor. În timpul pregătirii de roire, ca urmare a semnalelor, a vibraţiilor primite de la albine, matca îşi reduce cantitatea zilnică de hrană ingerată, ponta şi devine mai activă. Specialiştii de la Universitatea North Carolina (Andrew Pierce, Schneider) au constatat că albinele lucrătoare mature dau semnale reginei şi restului coloniei că este timpul pentru roire şi pentru părăsirea stupului.

Apoi privind direct în interiorul roiului, cu ajutorul unui stand de observaţie special, au observat albinele lucrătoare cum dau reginei acest semnal, cunoscut ca şi „cântec”, ce îi spune reginei să zboare la noul loc de stabilire a cuibului. Cercetările anterioare nu au evidenţiat până acum cântecul lucrătoarelor, nivelul mare de interacţiune pe care îl au în roi albinele lucrătoare în vârstă cu matca. E interesant cat de puţină atenţie acordă lucrătoarele mătcii până la sosirea timpului de plecare, de zbor, când încep să interacţioneze cu ea la rate ridicate şi producând, vis-a-vis de ea, acest semnal, acest „cântec al lucrătoarelor”.

Care este rolul în colonie a cântecului mătcii ? Rolul lui nu este pe deplin clarificat. S-a emis ipoteza că poate intervini în stabilirea momentului plecării roiurilor,în particular a celor secundare şi terţiare. De asemenea poate ajuta matca virgină să localizeze potenţialii rivali, mătcile virgine neeclozionate încă, pentru a le elimina. La albine cele mai multe semnale vibrante sunt în general legate de o comunicare modulară care provoacă o creştere a activităţii, creştere care ar putea ajuta la medierea interacţiunilor sociale complexe (Nieh 1998, Lewis et al. 2002). Ele sunt asociate cu competiţia între regine (Schneider et al. 2001), căutarea unui nou adăpost (Dohanue et al. 2003) şi începerea ori sfârşitul culesului (Kirchner 1997, Nieh 1998). Semnalele vibrante sunt de asemenea transmise în timpul dansului balansat (Nieh & Tautz 2000), oricum, rolul lor nu este pe deplin clarificat.

Sumarizând se poate spune că acest „cântec al mătcii” este o formă de comunicare între regine, cu valenţe adaptative, este produs atât de mătcile virgine cât şi cele împerecheate deci nu este apanajul doar a mătcilor virgine şi nu se poate stabili o legătură directă între starea lor de împerechere şi posibilitatea de a cânta. Şi mătcile împerecheate pot cânta, atât în cuştile în care sunt ţinute, când simt în apropiere alte mătci, mătci percepute ca şi rivale cât şi în stup, la eliberarea din cuşti, în perioada roitului sau la schimbarea liniştită a mătcii bătrânte, epuizate sau cu defecte.

Radu Vancea.