Albina şi familia de albine

Stadii de dezvoltare Prezentare interactivă Flash
Metamorfoza cuprinde totalitatea transformărilor morfo-fiziologice ce se desfăşoară în cadrul unui ciclu complet, evoluând prin stadiile de ou, larvă, nimfă şi adult. La insecte, metamorfoza este controlată de trei hormoni: un hormon de creştere, care permite larvei să crească, să se mărească; un hormon juvenil, care menţine stadiul larvar şi se opune nimfozei şi un hormon de năpârlire, ecdisona, care provoacă nimfoza. Secreţia hormonilor depinde de un sistem neuroendocrin comparabil cu sistemul ortoparasimpatic de la vertebrate. De îndată ce constată că s-a clădit primul fagure, matca îl umple cu ouă. În jurul ei se strânge un grup de 10-12 albine; sunt cele care-i formează „suita"; aceste albine însoţitoare au grijă de hrana ei, dându-i mereu lăptisor ; o mângâie cu antenele, o curăţă şi îi ling corpul. Ele percep primele substanţa de matcă — dovada pentru ele că matca este prezentă. Când matca depune ouă în cuib, se sprijină cu picioarele de dinapoi pe marginea celulei respective, îşi introduce abdomenul în celulă până la fund şi depune acolo oul.Oul depus de matcă pe fundul celulei stă în poziţie perfect verticală în prima zi, în a doua zi se înclină puţin (aprox. la 45 de grade), pentru ca în a treia zi să fie culcat pe fundul celulei. Matca porneşte depunerea ouălor din fagurele mijlociu al cuibului, mergând din centrul lui spre margini, în cercuri din ce în ce mai largi. Când cercul din acel fagure este suficient de larg, ea trece şi depune ouă pe a doua faţă a fagurelui, apoi ocupă cu ouă cei doi faguri vecini, din dreapta şi din stânga celui mijlociu ; acolo însă cercul ocupat de ouă e mult mai restrâns faţă de primul fagure. În felul acesta, dacă s-ar tăia un cuib în secţiune, s-ar vedea că forma lui e aproape sferică. Albinele au adoptat forma sferică deoarece cea mai potrivită pentru a putea fi acoperită la nevoie cu trupurile lor, alcatuind un ghem strâns deasupra puietului ca să-i ţină de cald, mai ales în cazul când ar aparea dintr-odată o vreme prea rece. În lipsa albinelor acoperitoare, puietul din celule răceşte şi moare. Ouăle depuse pe fundul celulelor au forma alungită asemănătoare unor bastonaşe lungi de 1,4-1,6 mm, sunt curbate către partea dorsală şi rotunjite la capete, au un capat mai ascuţit, mai subţire (polul caudal sau anal)care are o substanţă cleioasă cu care se prinde de fundul celulei, iar celălalt mai gros, (polul oral sau cefalic) are un orificiu numit micropil, pe unde va pătrunde în ovul spermatozoidul pentru fecundare. În această parte se va dezvolta capul viitorului individ. Culoarea oului e albă ; este învelit într-o coajă chitinoasă care are pe ea desene hexagonale. În celulele de albine lucrătoare şi botci ouăle sunt fecundate şi din ele vor ecloza albine lucrătoare şi mătci, pe când în celulele mari şi largi de trântori ouăle sunt nefecundate şi din ele vor ecloza numai trântori. Între fagurii cuibului şi în special pe porţiunile ocupate de puiet, stau albine mai numeroase, albinele clocitoare, care păstrează acolo o temperatură constantă de 34°C, cu o umiditate relativă de 55—60%, de care puietul din cuib are nevoie. Condiţiile mediului din cuib au mare influenţă asupra procesului de dezvoltare a puietului, astfel ca prin ridicarea sau scăderea temperaturii cuibului numai cu 1-2°C, durata de dezvoltare se scurtează sau se lungeşte cu 1-2 zile. Stadiul de ou durează trei zile, timp în care în interiorul sau au loc intense procese de diviziune celulară. Celulele ce rezultă din aceste diviziuni se organizează şi formează foiţe care vor schiţa treptat tegumentele, tubul digestiv, aparatul reproducător, sistemul nervos etc. După trei zile, de când matca a depus ouă în primul fagure din cuib, larva tânară eclozionează, dar înainte de ecloziune cu câteva ore, albinele doici depun în jurul oului lăptişor care înmoaie corionul şi facilitează ecloziunea. Coaja ouălor începe să se desfacă şi apar larvele, care sunt ca nişte viermi mici, albi, lungi de 1,6 mm, curbaţi ventral, având o greutate de 0,1 mg. După apariţia larvelor, albinele doici, tinere şi capabile să producă mult laptişor, varsă asupra lor această preţioasă hrană, în care larvele înoată în cerc, cu gura deschisă. Consumul de lăptişor se realizează prin cavitatea bucală iar discontinuitatea dintre intestinul mediu şi cel posterior face ca în tot acest stadiu să nu se elimine fecale. Indiferent de casta careia îi aparţin, în primele trei zile de viaţă, larvele sunt alimentate cu lăptişor şi greutatea lor creşte de la 0,1 mg la aproape 5 mg. Începând cu a patra zi de stadiu larvar, adică după şase zile de la depunerea oului în celulă, albinele doici hrănesc larvele cu o hrană compusă din polen, miere şi apa, hrană predigerată. Aceasta le dezvoltă corporal, încât în cea de a 9-a zi de la depunerea oului larvele umplu în întregime celulele. Din ziua a patra, numai larvele de matcă sunt alimentate în continuare exclusiv cu cantităţi mari de lăptişor, iar cele de lucrătoare şi trântori cu un amestec de miere, polen şi apă. O larvă, în întreg stadiul larvar, este vizitată de către doici de aproximativ 10000 ori, cel mai frecvent în ziua a 5-a, de două ori pe minut. Se afirmă că laptişorul oferit larvelor de lucrătoare şi trântori ar fi mai puţin valoros, comparativ cu cel destinat mătcilor care are o cantitate mult mai mare de acid pantotenic. Dezvoltarea larvelor în urma acestei hrane e excepţională, căci deşi ele primesc lăptişor în primele trei zile de la ieşirea din ou, greutatea lor ajunge de la 0,1 mg la 142 mg, adică cresc de 1.400—1.500 ori în acest scurt interval de timp(lucratoare), de 2700 (larvele de matcă) şi de 3300 ori (larvele de trântor). Organismul larvelor conţin elemente diferenţiate ale principalelor organe şi structuri funcţionale aflate în curs de dezvoltare şi definitivare. Schiţele viitoarelor organe identificate deja în stadiul embrionar se dezvoltă şi se completează larvar, ele constituind "schemele" tuturor organelor. De pildă, la trântor testiculele apar în primele 3 ore după ieşirea embrionului din ou, ca până în ziua a 7-a de viaţă larvară organele sexuale să fie atât de dezvoltate, încât să ocupe cea mai mare parte din corpul larvei, iar când se căpăceşte celula (în ziua a 8-a de stadiu larvar), organul de reproducere masculin este aproape format ca structură, inclusiv cele două vezicule seminale care îndeplinesc funcţiile unei glande ce secretă lichidul spermatic, în care plutesc cele peste 10 milioane de spermatozoizi. Sub tegumentul larvei se află acumulată rezerva interioară de materii nutritive care compun corpul gras. La sfârşitul acestui stadiu, larvele nu mai sunt alimentate şi albinele căpăcesc celula cu un căpăcel poros ce permite pătrunderea aerului, format din ceară şi polen. În acest moment, larvele de lucrătoare au o greutate medie de 140 mg, iar cele de mătci şi trântori au în jur de 250 şi , respectiv, 340 mg. Condiţiile de cules şi cele meteorologice pot spori sau diminua aceste cifre, astfel încât în condiţii slabe de hrană, corpul albinelor la ieşirea din celule poate avea doar 60% din masa corporală normală. Organele interne ale larvei de albină sunt asemănătoare tuturor castelor, au corpul adipos foarte dezvoltat (65% din masa corpului larvei) şi posedă glande sericigene cu care vor secreta materia necesară gogoaşei ce o ţes la sfârşitul acestui stadiu. În ziua a 6-a (a 9-a de la depunerea oului) larva întinsă începe sa-şi crească coconul. În sfârsit, începând cu căpăcirea larvelor, acestea trec în stadiul de nimfă până în cea de-a 21-a zi de la depunerea oului, când părăsesc fagurele natal ca albine. Nimfele nu mai primesc nici un fel de hrană de la albinele doici. Nimfa la început are culoarea albă şi forma asemănătoare albinei adulte, neavând însă aripi. Transformarea larvei în nimfă începe la 2 zile dupa căpăcire. Transformarea este foarte lentă, insesizabilă. Începând cu a 11-a zi de la pontă, apar schiţate cele trei părţi ale corpului: capul, toracele şi abdomenul. Sub tegumentele încă moi încep să se formeze mugurii aripilor, picioarelor şi ai pieselor bucale. Ultima napârlire are loc în mod obişnuit chiar în ziua ieşirii din celulă a albinei adulte. Când albinele cresc o matcă nouă, pregatesc o celulă specială, spaţioasă, ca o cupă, aşezată cu deschiderea în jos, botca. Ele silesc matca să depună ouă în astfel de celule iar albinele doici au grijă nu numai ca lăptişorul să nu-i lipsească, ci larva de matcă să aibă chiar de prisos. Lăptişorul e hrana larvelor de matcă până la căpăcire. Forma botcii este asemănătoare cu aceea a unei ghinde mari şi lunguieţe. Stadiul nimfal la matcă e mai redus. Durata stadiului larvar este de 5,5 zile la matcă, 6 zile la albina lucratoare şi de 7 zile la trântor. În decursul acestui stadiu larva năpârleşte de 4 ori, iar învelişurile detaşate aderă la fundul celulei. Prima năpârlire se produce la 12-18 ore, a doua la 36 de ore, a treia la 60 de ore şi a patra la 80-90 ore, iar durata năpârlirii este de 8 minute. La sfârşitul acestui stadiu, larvele nu mai sunt alimentate şi albinele căpăcesc celula cu un căpăcel poros ce permite pătrunderea aerului, format din ceară şi polen. Matcile tinere se nasc din botci în cea de-a 16-a zi de la depunerea ouălor în botci. Pentru dezvoltarea mătcii sunt necesare 16 zile, din care 3 zile dureaza stadiul de ou, 5,5 zile stadiul de larvă şi 7,5 zile stadiul nimfal. Pentru dezvoltarea unui trântor sunt necesare 24 zile de la depunerea oului până la ieşirea din celulă. Puietul de trântor se recunoaşte în stup nu numai după faptul că ocupă celulele mari, dar şi după forma deosebită a căpăcelelor, care în loc sa fie plate, ca la albinele lucratoare, acestea sunt bombate. Puietul de trântor este grupat deseori catre marginea ramelor, spre partea lor inferioară, sau în primul colţ atunci când matca are acces la el. Pentru dezvoltarea albinei lucrătoare sunt necesare 21 de zile din care 3 zile durează stadiul de ou, 6 zile stadiul de larvă şi 12 zile stadiul prenimfal şi nimfal.   Ciclul de dezvoltare la trântore, lucrãtoare şi matcă (click pe imagine pentru a mări) Durata dezvoltării nu este exactă, ea putând fi mai lungă sau mai scurtă în funcţie de rasa de albine de care aparţine şi , mai ales, în funcţie de condiţiile exterioare şi de condiţiile de alimentaţie a larvelor, un rol deosebit de important având totodată şi temperatura ce se creează la nivelul puietului. Puietul din celulele de la periferia cuibului necesită pentru metamorfoză o perioadă mai lungă de timp decât cel situat în mijlocul cuibului, probabil din cauza dificultăţilor de menţinere a unei temperaturi şi umidităţi constante. Lucrătoarea care eclozionează este o insectă cu dezvoltare fiziologică neterminată. Ea trebuie să mai consume mult polen timp de 6-8 zile pentru ca tegumentele să i se pigmenteze complet, glandele hipofaringiene să i se dezvolte, acul să devină funcţional etc. Când creşterea s-a terminat, ea nu mai consumă polen, dar azotul necesar va fi acoperit de cantităţile mici de proteine şi aminoacizi liberi prezenţi în miere. Trântorii până în a 4-a zi de viaţa sunt hrăniţi de lucrătoare, apoi se hrănesc singuri cu miere şi păstură din faguri . După a 8-a zi de la eclozionare, între orele 11 şi 17 , ies la zbor în afara stupului matern iar în a 12-a zi ating maturitatea sexuală, fiind apţi de împerechere, de reproducere. Trăiesc între 32 - 58 zile.