Unelte apicole

Unelte apicole

În afară de stupi apicultorul, pentru efectuarea diferitelor lucrări din stupină foloseşte o serie de unelte apicole care ar putea fi categorizate, după utilizarea lor, în:

echipament de protecţie a apicultorului | unelte pentru examinarea şi îngijirea familiei de albine

unelte şi echipament pentru creşterea mătcilor | unelte pentru extragerea, prelucrarea şi păstrarea mierii

unelte pentru extragerea şi prelucrarea cerii | adăposturi folosite în efectuărea diferitelor lucrări apicole

Echipamentul de protecţie al apicultorului Din această grupă de echipament apicol fac parte: masca apicolă, şalopeta sau geaca, cizmele şi mănuşile apicole

Masca apicolă este folosită pentru protejarea capului, feţei şi, în special, a ochilor de înţepăturile albinelor. Este realizată din materiale diferite (metal, ţesătură, plasă de sârmă sau plastic) şi are forme diferite. Poate fi exclusiv din metal (plasă de sârmă de formă ovală cu marginile întărite într-o ramă de tablă cositorită de care se prinde o pânză ce protejează capul şi gâtul - nerecomandată pe timpul verii, când este foarte cald se încălzeşte excesiv) sau poate fi formată din două piese separate (pălărie din pânză sau plastic prevăzută cu cârlige pe margine de care se prinde voalul din ţesătură de material textil cu ochiuri de 2,5mm. Valul, la unele modele, este întărit pe margine şi este pliabil.).

Şalopeta este confecţionată dintr-o singură piesă de pânză, este de culoare albă şi are la încheiaturi, la mâini şi picioare elastice care strâng materialul pe lângă corp pentru a nu permite pătruderea albinelor. Geaca oferă protecţie doar de la brâu în sus, pe lângă gât are fermuar prin care se poate ataşa o mască.

Cizmele apicole sunt din cauciuc şi protejează picioarele de înţepăturile albinelor.

Mănuşile apicole sunt fabricare din cauciuc subţire sau piele fină. Unele modele, pentru o mai bună protecţie a mâinii şi antebraţului, au ataşat material textil ce ajunge până aproape de cot, prevăzut la capăt cu elastic. Mănuşile apicole sunt utile pentru cei care sunt sensibili la înţepăturile de albine în zona mâinii sau primăvara şi toamna, în general în perioadele lipsite de cules, când albinele sunt foarte agresive.

Uneltele pentru examinarea şi îngijirea familiei de albine sunt: dalta apicolă, afumătorul, scărarul,cleştele de ramă,peria apicolă,scaunul apicol, lada de lucru şi suportul pentru rame.

daltă apicolă

daltă apicolă 1

Dalta apicolă este o unealtă confecţionată din oţel, de diferite forme şi mărimi. Modelele de dălţi apicole sunt variate, fiecare model fiind folosit cu mai multă eficienţă şi uşurinţă în unele lucrări. Modelul STAS 4189-53 este format dintr-o placă de oţel groasă de 5mm, având un capăt îndoit în unghi drept pe o lungime de 20mm, are capetele lăţite şi ascuţite în formă de daltă. Un alt model de daltă, asemănător, are lungimea de 24cm, partea îndoită în unghi drept de 25mm şi lăţimea de 40mm la capătul ascuţit, sub formă de daltă. Un model eficient de daltă este cel format dintr-o singură bucată de oţel, neîndoită în unghi drept, dreaptă, cu lungimea de 265mm, sub formă de daltă ascuţită la unul din capete iar la celălalt cu un cârlig cu treaptă (scăriţa) cu care se ridică ramele din stup. Pentru examinarea nucleelor poate fi folosită o daltă mai mică, cu lungimea de 190mm, îndoită în unghi drept, cu marginile sub formă de daltă ascuţită. De obicei daltele au în corpul de metal o scobitură ce se îngustează la capete folosită pentru extragerea cuielor din rame şi corpuri de stupi.

Afumătorul este folosit pentru a produce fum în timpul examinării familiilor de albine. Administrarea de fum la deschiderea stupului nu linişteşte albinele, ci, din contră, le panichează. Atunci când simt fumul, la albine se declanşează un reflex necondiţionat, păstrat din vremuri străvechi, când îşi aveau cuibul în păduri iar acestea erau mistuite de incendii. Ele se reped la faguri şi-şi umplu guşa de miere, în disperarea lor de a salva măcar ceva din ce au agonisit. Având atenţia distrasă, albinele permit apicultorului să intervină în stup.

În general un afumător se compune din corp, capac şi foale. Corpul are formă cilindrică, din tablă zincată sau inox, groasă de 0,5-1mm, având la interior un corp mobil de ardere prevăzut în partea inferioară cu un grătar metalic. În partea de jos a corpului, sub grătar, există un orificiu prin care pătrunde aerul suflat de foale. De corp este montată, cu ajutorul şuruburilor, o pereche de foale formată din două scândurele prinse pe o latură în unghi mobil, celelalte trei părţi fiind unite printr-un burduf din şpalt velur de 1,5mm, policlorură de vinil sau piele groasă. Paletele foalelor sunt menţinute depărtate una de alta cu ajutorul unui arc spiral fixat între ele. Burduful este acţionat manual. Prin acţionarea foalelor se antrenează în partea inferioară a corpului un curent de aer care împinge, prin orificiul corpului, fumul produs ca urmare a arderii diferitelor materiale (cârpe, iască, paleţi etc.). Capacul afumătorului este rabatabil, sub formă de con sau rotundă şi formează un coş de evacuare a fumului. Mărimea afumătoarelor este diferită, în funcţie de necesarul de fum. În examinarea coloniilor de albine africanizate, pe lângă echipamentul de protecţie obligatoriu, apicultorii folosesc afumătoare de dimensiuni mare, capabile să producă un cantitate mare de fum într-un timp scurt.

Scărarul sau ridicătorul de rame este o piesă de oţel sub formă de lamă zimţată, cu vârful curbat, prevăzută cu un mâner. Scărarul, prin intermediului picioruşului de metal cu care este prevăzut se sprijină de ramele cuibului, le distanţează, apoi, printr-o mişcare de sus în jos, prin introducerea capătului curbat sub o ramă, ridică rama respectivă, ce trebuie examinată. Unele modele de daltă apicolă au încorporat un sistem de ridicare asemănător scărarului.

Cleştele de ramă este o unealtă folosită la extragerea din stup a ramelor şi examinarea acestora. Este format din două părţi metalice, sub formă de cleşte, cu mâner, care au la unul din capete colţi ce pătrund sub sau în lemnul ramei. Se formează astfel o priză de prindere bună şi rama poate fi scoasă cu uşurinţă din stup, fără ca apicultorul să fie înţepat la degete. Unii cleşti de ramă au sudată o daltă apicolă pe unul din mânere cu care se poate desprinde ramele lipite cu propolis, distanţa, făcând astfel uşoară extragerea lor pentru examinare.

Peria apicolă se foloseşte pentru îndepărtarea albinelor de pe faguri, pereţii stupului, echipament etc. şi este confecţionată din păr de cal sau fire de relon de culoare alb-gălbuie cu o lungime de cc. 65-67mm. Mânerul este confecţionat din lemn sau material plastic.

Scaunul apicol are rol atât de scaun cât şi de lădiţă pentru transportul sculelor şi instrumentarului apicol necesar lucrărilor din stupină. Există mai multe modele de scaune apicole, de la taburet până la scaun înalt sau ţeavă de PVC fixată cu ajutorul chingilor de mijlocul stuparului.

Lada de lucru se foloseşte pentru protecţia ramelor cu miere scoase din stup de atacul albinelor hoaţe şi transportul acestor rame spre camera de extracţie sau pentru mutarea ramelor cu puiet între colonii. Pentru a fi cât de uşoară este construită din foi de placaj prinse pe un schelet de lemn. În partea de sus are un mâner din piele sau plastic. Capacitatea lăzii este de 5-6 rame iar înălţimea ei este în raport cu tipul ramelor folosite în stupină.

Suportul pentru rame este folosit pentru susţinerea temporară a ramelor scoase din stup. Constă dintr-un cadru de fier cu umeraşe sau, la un alt model mai mare, care poate susţine şi corpuri de multietajat sau magazii de miere, dintr-un cadru de lemn de o lăţime puţin mai mică decât corpul de stup sau magazia şi compartimentat.

Uneltele şi echipamentul pentru creşterea mătcilor sunt: izolatorul, lanţeta de transvazare, botcile artificiale,ramele cu şipci pentru botci, nucleele de împerechere, cuştile pentru mătci şi kiturile de marcare.

Izolatorul constă dintr-un cadru de lemn sau metal care are pereţii laterali formaţi din gratie Hanneman. În izolator încape doar o singură ramă de stup. Izolatorul este folosit pentru a separa rama introdusă în el de ramele stupului obligând astfel matca să ouă doar în fagurele din rama respectivă.

Lanţeta de transvazare este un instrument folosit la luarea larvelor în vârstă de cel mult 12 ore din fagurii cu puiet şi mutarea acestora în botci. Există lanţete din metal (germane) formate dintr-o bucată de inox îndoită la capete şi puţin mai lată şi lanţete din plastic şi lemn de bambus (chinezeşti) al căror capăt este flexibil, putând pătrunde cu uşurinţă pe sub larvele ce urmează a fi transvazate.

Botcile artificiale sunt potiraşe confecţionate din plastic ce, după transvazarea larvelor, au rol de bază pentru creşterea botcilor. Sunt mai multe modele de botci, unele cu picioruş de plastic ce se introduce în orificiile făcute în şipcile de creştere, altele cu şurub, etc. Datorită faptului că sunt construite din material plastic rezistent, pot fi reutilizate după curăţarea şi dezinfectarea prin fierbere.

Ramele cu şipci pentru botci sunt rame speciale, de dimensiunea celor din stup dar care au pereţii laterali mai groşi, străbătuţi de 3-4 canale în care vor intra şipcile cu botci. Acestea sunt croite din scândură subţire, au o grosime de 10mm şi sunt prevăzute fiecare cu câte 12-14 orificii în care se fixează picioruşele botcilor artificiale.

Nucleele de împerechere servesc la împerecherea mătcilor eclozionate. Pot fi clasificate, în raport cu mărimea lor, în: nuclee mari (cu câte 2-3 rame STAS de stup orizontal sau multietajat, fixe sau pliabile), nuclee mijlocii (cu câte 2-3 rame de magazin) nuclee mici (cu rame care prezintă 1/2, 1/4 sau 1/8 din rama de stup orizontal sau multietajat) şi micronuclee ce conţin, de regulă, cc.10g albine fiecare. Sunt construite din lemn sau, mai nou, din poliestiren expandat. Pentru a se evita rătăcirea mătcilor, feţele nucleelor cu mai multe compartimente sunt vopsite cu culori diferite sau marcate cu semne distincte, cu diferite figuri geometrice.

Cuştile (coliviile) pentru mătci se folosesc pentru protecţia mătcilor de albinele lucrpătoare din stup, la introducerea reginelor în familiile noi şi la expediţia mătcilor la cumpărarea acestora de la un producător. Există mai multe tipuri de cuşti, de tip Zander, Titov, Miller, Benthon, toate sunt formate dintr-un cadru de lemn, metal sau plastic şi o plasă de sârmă sau din plastic găurit, ce protejează matca şi permite ventilaţia cuştii. De asemenea cuştile sunt prevăzute cu un compartiment în care se poate pune hrană (şerbet sau zahăr candi), hrană necesară pe timpul transportului.

Kiturile de marcare conţin instrumentele necesare marcării mătcilor cu culoarea corespunzătoare anului în care au eclozionat (beţişor de lemn şi sticluţe cu culoare, markere cu vopsea sau lipici şi căpăcele cu numere ce se aplică pe toracele reginei). Cea mai simplă şi la îndemână soluţie de marcare a mătcilor consider a fi markerele cu vopsea, aplicarea punctului de culoare pe toracele mătcii făcându-se foarte uşor.

Uneltele pentru extragerea, prelucrarea şi păstrarea mierii sunt: furculiţa, cuţitul şi tava şi masa pentru descăpăcit, extractorul, strecurătoarea pentru filtrat mierea şi maturatorul.

Furculiţa de descăpăcit se foloseşte pentru eliminarea căpăcelelor de ceară de pe celulele pline cu miere ale fagurilor, în special a celor care au suprafaţa neuniform căpăcită. Se confecţionează în mai multe variante: furculiţa din aluminiu turnat cu ace din oţel, furculiţa din tablă de inox de 2mm cu ace de oţel şi mâner de lemn, furculiţa din tablă inox ştanţată precum şi furculiţa de descăpăcit electrică ce are în interiorul ei o rezistenţă electrică prevăzută cu termostat pentru păstrarea unei temperaturi constante. Indiferent de model furculiţa de descăpăcit se compune dintr-un mâner de lemn sau material plastic ce se continuă cu o placă din metal lată de 40-50mm în c are sunt fixate 18-22ace din oţel lungi de cc.30mm şi dispuse sub formă de pieptene. Pentru o mai bună alunecare pe suprafaţa de ceară a fagurelui şi o mai mare eficienţă, înainte de utilizare furculiţa de descăpăcit care nu este prevăzută cu rezistenţă electică se încălzeşte în prealabil în apă fierbinte.

Cuţitul de descăpăcit se foloseşte, ca şi furculiţa de descăpăcit, pentru înlăturarea căpăcelelor de ceară de pe celulele fagurilor cu miere. Este confecţionat din tablă ascuţită de inox, cu lama lungă de 220mm, lată de 40mm, cu grosimea redusă la 1mm, cu marginile bine ascuţite. Pentru o mai mare eficienţă la descăpăcire cuţitele de descăpăcit au fost dotate cu rezistenţă electrică şi termostat montat pe cămaşa cuţitului, sub teaca cuţitului propriu-zis, pentru a le încălzi la o temperatură constantă, de 50-70°C. De asemenea există modele de cuţite încălzite cu aburi.

Tava şi masa de descăpăcit sunt confecţionate din inox. Tava are pereţii oblici iar fundul este prevăzut cu o sită de sârmă cu ochiuri de 2mm sau ciur inox care opreşte căpăcelele de ceară lăsând însă să se acumuleaze mierea pe fund apoi să curgă mai departe, printr-un tub de scurgere, în recipientele destinate maturării şi filtrării mierii. Masa de descăpăcit are forme şi mărimi diferite, se foloseşte tot în acelaşi scop însă are un randament de lucru sporit. În cazul exploatărilor apicole industriale la descăpăcirea fagurilor sunt utilizate descăpăcitoare mecanice automate de mare capacitate dotate cu cuţite vibratoare de descăpăcit încălzite electric sau cu abur, descăpăcitoare mecanice cu ace sau descăpăcitoare automate care prelucrează automat ramele corpurilor de multietajaţi.

Extractorul este un aparat care se foloseşte pentru extragerea mierii din faguri, fără a deteriora structura fagurilor prin tăiere, strivire, etc. Există mai multe tipuri de extractoare care se deosebesc după modul de acţionare (manual sau electric), după tipul de ramă din care extrag (extractoare pentru rame de orizontal, de multietajat, pentru rame de magazie), după modul de aşezare a ramei (extractoare tangenţiale la care ramele sunt aşezate perpendicular pe axul rotorului sau radiale în care ramele sunt aşezate cu direcţia pe axul rotorului) sau după numărul de rame pe care le pot acţiona (extractoare de mare capacitate, ce învârt 80-100 rame sau corpuri întregi de multietajat, extractoare medii sau mici, ce învârt doar 2-3rame).

Indiferent de tipul extractorului, acesta se compune din 3 părţi principale: un rezervor cilindric, din inox, cu fund conic şi înclinat înspre partea în care se montează robinetul de scurgere, pentru a uşura evacuarea mierii, un rotor confecţionat din şine (bare) metalice, cu secţiunea de 25-30/3-5mm având în centru un ax care se sprijină la partea inferioară printr-un lagăr cu rulment pe fundul rezervorului, iar la partea superiaoră se fixează într-o bară transversală, fixată la rândul ei prin şuruburi de marginile rezervorului şi un mecanism de acţionare format dintr-un cuplu de roţi dinţate conice, o manivelă sau roţi legare printr-o curea de transmisie, etc. La extractoarele de mare capacitate rotorul este acţionat de un motor electric.

Strecurătoarea pentru filtrat mierea se foloseşte, la extragere, pentru strecurarea mierii de impurităţile de ceară şi păstură. Cu ajutorul unor tije se poate fix la robinetul extractorului. Se face din tablă albă şi sită dublă: una cu ochiurile mai mari, deasupra, pentru reţinerea bucăţilor mari de ceară şi alta cu ochiuri mai mici, dedesupt, pentru reţinerea bucăţilor fine de ceară şi păstură.

Maturatorul (zăcătoarea) este folosit pentru limpezirea şi păstrarea mierii. Se prezintă sub forma unui vas confecţionat din tablă galvanizată sau inox, având o capacitate de 300-1000l, prevăzut cu robinte pentru scurgerea mierii maturate, cu un conţinut de apă de max.18%, în butoaie sau alte recipiente destinate păstrării sau transportului.

Uneltele pentru extragerea şi prelucrarea cerii sunt reprezentate de topitorul de ceară cu aburi sau solar şi presa de ceară.

Topitorul de ceară cu aburi este un utilaj cu randament scăzut, folosit la prelucrarea materiei prime ce are un conţinut bogat în ceară. Este compus dintr-un vas de tablă, cu pereţi dubli şi este acoperit cu un capac care se fixează etanş de pereţi. În interior vasul are o sită pe care se fixează fagurii de topit şi care va reţine boştina şi celelalte resturi care rămân în urma prelucrării acestora (sârme, resturi de lemn, etc.).În spaţiul dintre pereţi se toarnă apă care prin fierbere provoacă aburi ce topesc ceara sau, în cazul altui model, apa pătrunde în vas acţionând direct asupra materialului de topit, ceara ridicându-se la suprafaţă. Pentru grăbirea procesului de topire, masa de ceară este amestecată cu ajutorul unor palete acţionate manual printr-un ax cu manivelă.

Cerificatorul solar este un utilaj care topeşte ceara conţinută în faguri şi căpăcele cu ajutorul energiei solare, căldurii emisă de soare pe timpul verii. Se compune dintr-un corp de lemn sau metal, un capac cu geamuri de sticlă (simplă sau dublă) şi o tavă metalică prevăzută cu un sistem de filtrare şi un jgheab mobil. Cerificatorul se aşează în locurile cele mai însorite din stupină sau curte pentru a beneficia de cât mai multă căldură de la soare. Montarea lui pe un dispozitiv care să-i asigure rotirea pe plan orizontal şi înclinarea lui pe plan vertical asigură obţinerea unui randament sporit. Prin utilizarea topitorului de ceară solar se obţine o ceară curată, gălbuie, plăcut mirositoare.

Presa de ceară permite extragerea cerii şi din fagurii reformaţi, nu numai din căpăcele şi faguri noi deoarece foloseşte, în afară de temperatură, acţiunea de presare, în deşeuri (boştină) rămânând o cantitate mică de ceară (10-30%), de calitate inferioară, ce poate fi extrasă doar prin procedee industriale. Există diferite tipuri de prese: Rooth, Temnov, etc. Indiferent de modelul presei, aceasta se compune dintr-un corp de formă pătrată sau rotundă, construit din scânduri de brad groase sau sită metalică groasă şi un dispozitiv de strângere format dintr-un ax filetat care acţionează asupra unui capac de lemn sau metal. Ceara se scurge în vasele a căror formă va lua printr-un orificiu de la baza presei sau prin canalele grilajului de fier aflat la baza corpului.

Adăposturile folosite în efectuarea diferitelor lucrări apicole sunt: cabana apicolă, cortul apicol precum şi camerele de extracţie a mierii şi de depozitare a recipientelor cu miere.

Cabana apicolă este un adăpost ce se execută din panouri demontabile din scânduri de lemn sau bucăţi de placaj, PFL, etc., şi este folosită îndeosebi în pastoral, pentru extragerea mierii, depozitarea diferitelor unelte şi recipiente (bidoane de miere, dălţi apicole, nuclee, etc.) precum şi pentru cazarea apicultorului pe timpul pastoralului. Ferestrele ei sunt acoperite cu plasă de sârmă pentru a împiedica pătrunderea insectelor, a albinelor, muştelor şi ţânţarilor. Dată fiind multitudinea utilizărilor acestui adăpost, în cabana apicolă trebuie menţinută în permanenţă o stare de curăţenie, de igienă.

Cortul apicol se foloseşte la examinarea coloniilor de albine în perioadele în care este pericol de furtişag sau la adăpostirea apicultorului pe timpul efectuării pastoralului. Are forme şi dimensiuni diferite şi este confecţionat, de regulă, din material textil impermeabil.

Camerele de extracţie a mierii sunt camere special amenajate care adăpostesc utilajele de extragere, filtrare şi maturare a mierii. În aceste camere trebuie respectate cu stricteţe normele de protecţie a muncii şi de igienă, de aceea se supun autorizării de către inspectorii sanitar-veterinari.

Camerele de depozitare a recipientelor cu miere sunt camere folosite în regim de depozit, în care se păstrează pentru o perioadă, până la comercializare, butoaiele sau bidoanele cu miere. De asemenea în aceste camere trebuie respectate normele sanitar-veterinare privind igiena dar şi normele privind prevenirea şi stingerea incendiilor.